Maria

Oooops

2006-10-16T21:29:00.000+03:00

Ooops !
Unde o fi Maria ?
Maria nu mai este ...
O fi murit sucombata de grija celor care nu cunosc nici macar 2 sinonime pentru cuvantul "prost" pe care il folosesc in mod abuziv si in orice forma de exprimare ?
O fi dezgustata, oripilata, ranita, deprimata ?
O fi gandindu-se la cum si-a batut viata joc de ea ? Sau la cum si-a batut viata joc de altii ?

Nu bre. Maria doar s-a plictisit.
Iubiti-va ca chiorii intre voi de-acum, cei care stiti cum sa va iubiti.
Care nu va puteti iubi, cumparati-va televizor sau gantere. Ca sa aveti ocupatie.
Gata cu showul. Eu am ras mult. Voi ... nu stiu. Va priveste.

Va doresc sclipiri de intelegere si inteligenta.

Cadou

2006-10-16T19:22:00.000+03:00

Se tin anonimii cioatca de mine.
Cei care ma iubiti cu adevarat, stati pe langa mine, caci in curand voi deveni o vedeta. Va va fi si mai bine in jurul meu. Nu multi vor mai avea acest privilegiu.
Sunt vanata, monitorizata, urmarita cu luneta. Stie lumea cat stau pe net, zilnic. Banuiesc ca stie si din ce motive. Mai stravezie ca azi nu am fost niciodata.
Cu parere de rau, trebuie sa ii anunt ca e posibil ca la un moment dat al vietii mele sa ma las de blogarit si sa ii las in aer.
Insa dupa cum deja ma stiti bine (zic asta, pentru ca vad ca toata lumea este foarte interesata de detaliile vietii mele), nu pot lasa pe nimeni in aer.
Asa ca, m-am gandit si la anonimi. Sunt si ei niste oameni.

Am un dar pentru voi. Azi iar este ziua mea ;)

click

Aplauze.

Tortul pe noul blog.

De acolo va descurcati voi.

Ritual cat

2006-10-16T12:24:00.000+03:00

Am mai scris esenta acestei povesti si in alta forma. Insa aici am gasit-o redata atat de frumos, incat nu m-am putut abtine sa nu o reiau.

E vorba despre modelele care se perpetueaza in lume. E vorba despre imitare. E vorba despre adormire de sine atat de puternica incat nu se mai poate decela esenta. E vorba de construire de credinte irationale care se transforma in dogme pe care altii le respecta cu sfintenie. E vorba de indepartare de realitate, construind prin cuvinte ceea ce nu mai poate fi accesibil prin simturi. Cuvintele si mintea care le genereaza sunt inselatoare uneori, nu ? :)

Multe sunt de vazut pe lumea asta. :)
De legat nu am legat nici o pisica. Insa am altele pe contiinta insa. Recunosc. :P N-as avea ce povesti nepotilor altfel, spre amuzamentul lor.

Deci :

"When the spiritual teacher and his disciples began their evening meditation, the cat who lived in the monastery made such noise that it distracted them. So the teacher ordered that the cat be tied up during the evening practice. Years later, when the teacher died, the cat continued to be tied up during the meditation session. And when the cat eventually died, another cat was brought to the monastery and tied up. Centuries later, learned descendants of the spiritual teacher wrote scholarly treatises about the religious significance of tying up a cat for meditation practice."

Sanafir

2006-10-15T20:42:00.000+03:00

.
.
.
.
.
.
SANAFIR
.
.
.
.
.
.

Vama ... (?)

2006-10-15T10:07:00.000+03:00

"Iubeste mainile si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Caci prea tarziu iesira in cale-ti
Si prea curand se duc de tot"

44

2006-10-15T09:32:00.000+03:00

Perspective

2006-10-15T09:13:00.000+03:00

La o judecata dreapta, lucrurile ar parea ca sunt aici strambe de tot.

Jivina

2006-10-14T19:54:00.000+03:00

powered by ODEO
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Marsava durere cu cap de mort si cu bandaj pe ochi,
.
.
Nu-mi plugari in carne cardiaca.
.
.
.
.
.
.
Ce vrei ?
.
.
.
.
.
.
Sa-nsamantezi podgorii de tristeti funebre
.
.
In pliuri vii necariate ?
.
.
.
.
.
.
Toamna nu se culeg viile din oameni.
.
.
Toamna se numara bobocii.
.
.
Toamna se mananca pastrama, nu carne de om.
.
.
Toamna se sta impacat sub arcade de stuf si se bea sange gros si negru de boaba.
.
.
De boaba de vita. De vita de vie.
.
.
De vie.
.
.
De moarte ?
.
.
Nu, nu, toamna nu, nu se moare.
.
.
.
.
.
.
Piei naluca intunecata din cetatea mea !
.
.
.
.
.
.
Te-mpingi taras strapungand in falangele muschilor
.
.
Cu umarul ascutit iti croiesti drum.
.
.
Te-infunzi in creneluri.
.
.
Inghesui intrarile vietii.
.
.
Patrunzi insidios prin vintre.
.
.
Sugrumi ramuri de aer.
.
.
Inchizi rasarituri.
.
.
Si dai din bice inflacarat.
.
.
Cu pofta
.
.
Clefai sange inca zbatandu-se intre masele.
.
.
Sta-ti-ar in gat ! Potaie ! Te vad.
.
.
.
.
.
.
Te vad.
.
.
.
.
.
.
Strangand intre picioare Xenonul Alb atins de streche.
.
.
Cu plete biciuind prin aer ca spicele de grau manate.
.
.
Ranjind cu colti de nicovala.
.
.
.
.
.
.
Te-nvarti in cerc sapand fantani de sange.
.
.
Strigi : “Ciuturi, sa vina ciuturele !!!”
.
.
Si-ncepe ploaie de ciuturi.
.
.
Si ploua cu ciuturi, cu sange, cu ploaie de pietre.
.
.
Nu e nici un vraci treaz. Druizii sunt convocati in adunarea de consiliu.
.
.
Sunt numai eu cu tine.
.
.
.
.
.
.
Ma vrei sa te asist tacut, scarnavie.
.
.
Cand atacand cu mii de ace nesterile
.
.
Te-mpaturesti demonstrativ cu perfidie
.
.
Asezandu-ti mantia cu grija
.
.
Sa nu se sifoneze cand
.
.
Pe vine stand, pe-artere, pelagra
.
.
In miez de ficati si radacina de oase,
.
.
Iti infigi drept perfuzie limba bifida de sarpe .
.
.
Una in vene. Una in artere.
Una in minte, una in suflet.
Una in soare, una in luna.
.
.
Tu nu nedreptatesti pe nimeni.
.
.
.
.
.
Ma urmaresti hapsan cu privirea
.
.
Catand expresii de spaima morbida.
.
.
Nu am sa-ti mor niciodata.
Va trebui sa te obisnuiesti cu asta,
.
.
Jivina.

Le Mont Saint Michel

2006-10-14T10:07:00.000+03:00

powered by ODEO

" L'abbaye escarpée, poussée là-bas, loin de terre, comme un manoir fantastique, stupéfiante commeun palais de rêve, invraisemblablement étrange et belle ."

Guy de Maupassant

Desi ofera aparentele unui taram magic dintr-o lume in care se impletesc intrigi medievale, imaginea pe care ne zabovesc ochii este a unei lumi cat se poate de reale si palpabile, Le Mont Saint Michel fiind una dintre putinele minunatii ale acestei lumi pe care am reusit sa o vizitez candva, demult, prin februarie a lui 1992.

Situat in golful Saint Malo (nord-vestul Frantei) din Marea Manecii, Muntele Saint Michel suporta capriciile mareelor cu cea mai mare amplitudine din Franta, diferenta dintre flux si reflux fiind de aproximativ 10 metri. Peisajele impresionante se schimba odata cu avansul si retragerea apei, stanca granitica fiind in timpul fluxului insula, iar in timpul refluxului peninsula, o fasie de nisip iesind miraculos de sub ape. Datorita pantei foarte line apa se retrage pana la cativa kilometri in larg, facand din nou posibila comunicatia cu teritoriul continental.
Pe vreme frumoasa, stanca de forma conica pe care se inalta manastiri, cladiri, terase, case si fortificatii, este vizibila de la mare departare, cu turla bisericii ce inalta catre ceruri o statuie aurita a Arhanghelului Mihail. Cand este ceata, contururile intunecate ale acoperisurilor si turnurilor par sa pluteasca precum un palat fantomic pe o mare de aburi cenusii.
Prin anii 700 stanca era numita Mont Tombe, o veche credinta populara sustinand ca locul fusese folosit ca cimitir de catre celti. In vremea aceea, marea nu acoperise inca aceasta portiune a coastei Normandiei, iar Mont Tombe era inconjurat de intinderea mlastinoasa a padurii Scissy. Legendele spun ca preotii celti locali, cunoscuti sub numele de druizi, foloseau stanca pentru a se inchina soarelui. La inceputul secolului al VIII-lea, in timpul Sfantului Aubert, episcop de Avranche, domnia zeului Soare a luat sfarsit, fiind inlocuit de Sfantul Mihail, conducatorul ostilor ceresti. Conform legendei, episcopului de Avranches, i-a aparut in vis Arhanghelul Mihail care i-a spus sa construiasca o capela pe o mare stanca izolata din apropiere. Trezindu-se, Aubert s-a indoit de adevarul visului sau, cerandu-i Sfantului Mihail sa i se infatiseze din nou cu aceleasi porunci. Abia dupa a treia aparitie a Sfantului Michael, Sf. Aubert incepe in 708 construirea unei capele pe stanca. Inca din Evul Mediu devine un puternic centru religios care atrage pelerini de pretutindeni.
De la inceputurile sale, ca loc al capelei lui Aubert pana in prezent, Muntele St. Michel a trecut prin asedii, prabusiri si modificari ale structurii, a fost o vreme neglijat, pt. a deveni apoi cel mai popular monument national al Frantei dupa Versailles. In 1922 au inceput din nou sa se oficieze slujbe religioase in biserica manastirii. Azi locuieste aici permanent cel putin un calugar, ca sa mentina o traditie veche de peste 1200 de ani.

Vorbeste-ne despre invatatura

2006-10-13T17:39:00.000+03:00

Si el incepu:

"Nici un om nu poate sa va descopere nimic, afara numai de ceea ce zace pe jumatate adormit, in zorii constiintei voastre.

Invatatorul care paseste in umbra templului, printre discipoli, nu daruie acestora din intelepciunea-i, ci mai degraba din dragostea si din credinta sa.

Daca este cu adevarat invatat, el nu-i indeamna sa intre in casa intelepciunii sale, ci mai degraba-l aduce pe fiecare in parte in pragul propriei sale minti.

Astronomul va poate vorbi de intelegerea sa asupra spatiului, dar nu va putea sa va dea intelegerea care-i numai a sa.

Muzicianul poate canta pentru voi din ritmul care exista pretutindeni in spatiu, dar el nu va poate da auzul cuprinzator de ritmuri si nici vocea care sa-i fie ecou.

Iar cel priceput in stiinta cifrelor va poate vorbi despre domeniul masurii si greutatii, dar nu va poate duce acolo,

fiindca viziunea unui om nu poate imprumuta aripile altui semen al sau

si, precum fiecare dintre voi sta singur in constiinta Creatorului, la fel, fiecare dintre voi trebuie sa ramana singur in constiinta sa despre Creator si in cunoasterea celor pamantesti."

Kahlil Gibral

Focul

2006-10-13T15:05:00.000+03:00

"În mitologie, focul este un element primordial, la fel ca apa cu care se află într-o permanentă opoziţie. Este un element complex, care a generat multe întrebări, dar şi un element schimbător, având trei ipostaze complet diferite:
1. Focul sacru sau focul purificator; această flacără are origine celestă, fiind un simbol al puterii zeilor, o manifestare a acestora. În multe temple existau torţe cu ajutorul cărora se celebra cultul zeilor. În Grecia Antica , flacăra olimpică avea o semnificaţie importantă. Se spunea că nu se stinge niciodată, iar în timpul Jocurilor Olimpice se organizau curse cu torţe aprinse cu acea flacără, închinate Atenei.
2. Focul uman sau al meşteşugurilor este focul prieten omului pe care acesta îl cunoaşte şi îl foloseşte în meşteşugurile sale. Multor zei care guvernează asupra metalurgiei sau a fecundităţii li s-a atribuit şi acest foc. Mai târziu, chiar câţiva zei ai războiului au primit aceleaşi atribuţii, ca nişte zei ai focului. În multe mitologii, focul uman este de fapt foc sacru adus pe pământ şi adaptat de oameni. Mitologia greaca are chiar o legendă legată de acest proces. Titanul Promoteu este cel ce fură focul din ceruri şi îl aduce oamenilor, faptă petru care este crunt pedepsit.
3. Focul demonic sau focul mistuitor pune în evidenţă proprietatea focului de a arde, de a distruge. Este un element malefic al naturii. De multe ori Infenul sau Lumea mortilor sunt văzute ca spaţii ale acestui foc."

Azi e joi ? :)

2006-10-12T21:51:00.000+03:00

Bine

2006-10-12T17:56:00.000+03:00

Imi faci suficient de mult bine daca nu imi faci rau.

Don't worry, be hapy ! :)))

2006-10-11T17:07:00.000+03:00

powered by ODEO

Don't worry !

Or..., at least ... buy some Q10, to keep your smooth&wonderful-brightly skin on your face.

Life is easier than you think. (If you think.)

Taste it. ;)

But not in such a hurry ...

:P

A fi ceea ce esti

2006-10-10T16:53:00.000+03:00

Una dintre cele mai interesante replici care mi s-a adresat vreodata in acest spatiu - chiar pe un ton acuzator, daca nu ma insel - a fost "NU ESTI CEEA CE PARI !"
Trebuie sa marturisesc ca acord destul de multa atentie vorbelor celor din jur - desi nu este foarte avantajos intotdeauna - fapt pentru care m-am tot gandit o vreme intrebandu-ma daca nu cumva am o mare problema, caci par ALTCEVA decat ceea ce sunt.
Cu cat ma gandesc mai mult cu atat ma cuprinde starea de paradox. Eu cred ca "a parea" intr-un fel nu este intr-atat "meritul" celui in cauza cat este consecinta actului de cunoastere a cuiva. A actului de perceptie si apoi de interpretare. Insasi sintagma "mi s-a parut" sustine ideea ca este vorba de un viciu de perceptie si de decriptare al observatorului. Acel "mie" din "mi s-a parut" nu face decat sa isi asume "culpa" unei interpretari eronate.
Cineva poate fi intr-un singur fel, cel propriu, si sa para in multe feluri celor din jur. In functie de cum il vede sau decodifica fiecare. Cineva poate oferi imagini, dar felul in care pare celorlalti iar nu mai depinde de el. Pentru unii poate sa para ceea ce este de fapt, adica un furnizor de imagini false despre sine, sau poate parea altceva, pana la identificare cu imaginea pe care acela o ofera.

Acum ma interoghez asupra modului in care s-ar putea folosi reversul:"Esti ceeea ce pari". Asta ar fi banal. Si de aici ni se desfasoara in fata ochilor mintii toata frumusetea jocului. Foarte interesant: in momentul in care ti se spune "nu esti ceea ce pari" se arunca asupra ta frustrarea observatorului de a nu fi fost capabil de un act de cunoastere corecta. Cineva (altcineva, bineinteles) trebuie sa fie responsabil pentru greseala sa, nu ? Dar, totodata, nu ti se va spune niciodata "esti ceea ce pari" caci asta ar pune sub discutie insasi capacitatea observatorului de a face decriptari corecte. Cum adica sa ajungi sa afirmi asa ceva ? Ar fi ca si cum ai recunoaste ca actele tale de cunoastere sunt rodul unor indelungate chibzuieli. A afirma "esti ceea ce pari" ar insemna sa renunti la ideea ca implicit actul tau de cunoastere este unul corect si care oglindeste fidel realitatea in o suta de cazuri dintr-o suta. Ar insemna ca existenta ta este destul de dificila, daca la fiecare act de cunoastere ai nevoie mai intai sa te intrebi "Este ce pare sau ma inseala ?". Ramane de vazut cine inseala pe cine ...

Pana una alta, fiecare nu poate fi decat ceea ce este.

Lucia

2006-10-09T22:27:00.000+03:00

Cu-cu-ru-cu-cu

2006-10-09T17:04:00.000+03:00

powered by ODEO

Sa ne mai bucuram un pic de viata ... sa mai facem un pic misto ... ea de noi, noi de ea ... mergeeee treaba ...

Porumbei albi nevinovati cu duhul si "palome" triste ne facem loc ca nesimtitii printre papagali multicolori investmantati in straie de matase care cotcodacesc "Cu-cu-ru-cu-cu" cu superioritate si in mod doct, incercand sa impuna drept conceptii revolutionare prostii ambalate in croncaneli sforaitoare. Refrenul e acompaniat si sustinut de background-ul vocal care ingana cu suav si cu maiestrie "Cu-cu" "Ru" "Cu-cu" exact in momementul oportun.

Aplaudacii nu lipsesc. Aplaudacii aplauda, ca de aia sunt aplaudaci, sa aplaude tot ce pare de neinteles si de necuprins pentru stramtoarea din emisfera nordica a teastelor sale. "Tot ce nu e inteles este un geniu ..." murmura pios si in soapta aplaudacii intre ei, temandu-se ca secretul. SECRETUL va fi aflat daca violeaza discretia.

Aliniati-va deci, fals-palome triste si invatati refrenul passe-par-tout: "Cu-cu-ru-cu-cu".

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... mor dusmanii mei ... va fi urmator cap d'oeuvre al lui Sorinel Papagalul Deniro.

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... va fi si marsul de lupta al triburilor Bu-ru-bu-ru, vanatori de buburuze si carabusi salbatici ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... treceti batalioane romane Carpatii ... Prezentaaaaaaati arm' ... inainteeeee mars' : Stang, drept, stang, drept, stang drept ... hai cadenta: Cu-cu-ru-cu-Cu-cu-ru-cu !

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... hai cantati si voi

[exista si-un Paunescu intre noi care ne sufla "Cu-cu-ru-cu-cu"-urile]

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... si totusi iubirea

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... toamna nu-i ca vara ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... toamna gri ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... termopane, termopane ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... fetite dulci ... ca-n Bucuresti ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... ajutor ! e cineva in casa mea, la mine in dormitor ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... nu am chef azi, nu am chef de nimic ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... frumoasa mea ... esti mireasa vietii mele ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... cu hohot din adanc , vorbeste marea ...

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... surprize, surprize ... Te iubesc , ... FEMEIE !

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... c'est dur, dur, etre bebe

"Cu-cu-ru-cu-cu " ... you can leave your hat on ... you sexy thing ;)

"Cu-cu-ru-cu-cu" ... las-o bre, ca merge-asa, tanti Lina da Marfar ... vezi ca ti se vede ...

"Cu-cu-ru-cu-cu"

Hiii, rusini ...

Transcedental Meditation

2006-10-08T20:35:00.000+03:00

.
.

powered by ODEO

Expose yourself to art

2006-10-08T08:46:00.000+03:00

Stari

2006-10-07T13:40:00.000+03:00

Am gasit-o.
O ofer oricui se simte imbogatit dupa ce o priveste.

De-ale LOR ...

2006-10-07T12:04:00.000+03:00

- Linisteste-te, calmeaza-te ... esti agitat si nervos.
- Sunt linistit si calm, tipa el trantind usa.
- Of, ce nu suport cand ma contrazici si nu ai dreptate ...
- Nu te contrazic ! Nici macar nu-mi sta in fire sa spun NU.

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Nc5

2006-10-06T19:01:00.000+03:00

- e4 !
Pionul scrasni usor deschiderea pe tabla alunecoasa de parca inaugura intrarea pe o scena a mortii.
O pereche de ochi luciosi invaluiau lacom tablia insotind sclipirea cu o dorinta nemanifestata de frecare de palme pe sub masa.
- e5 ! aprope ca striga, zgariind tabla cu pionul ce-l muta agresiv intr-o incercare nereusita de a prinde in acelasi timp o tura agatata cu maneca. Fara succes. Tura cazu dupa o pirueta nereusita lovind intai sec si apoi innabusind sunetul cand ii poposi in poala. Jocul acesta nou ii dadea o stare vecina cu nebunia. Reaseza piesa la locul ei de parca vru sa o intepeneasca acolo pe veci si isi relua activitatea. Il monitoriza pe celalalt cu o asiduitate greu de inchipuit: fiecare mutare de joc, sau de minte, fiecare respiratie si fiecare clipire erau undeva inregistrate, puse in calcul si instantaneu rezultatul era calculat si introdus la randu-i in urmatoarea ecuatie. Ah, ce dor ii fusese ! Nu era vina lui ca nimeni nu era deopotriva mintii sale, ca mintea sa se plictisea teribil intr-o lume fara de adversari pe masura. Iar acesta … pe acesta il “crescuse” de ceva vreme. Il simtise. L-a mirosit asa cum isi identifica agentiile de spionaj candidatii, inca de puiandri. L-a crescut ca pentru sine, biruind momente de manii abisale in care l-ar fi strans de gat, uimit de actele de prostie si de limitare ale intelegerii sale. E de mirare cum putea asimila totusi acest copilandru atat din el. Precoce pentru semenii sai, ar fi putut deveni un geniu pentru ceilalti. Insa l-a scos din timp de acolo, din lumea aia stupida, cu omuleti robotizati si incastrati in niste tipare comportamentale prestabilite, cu niste minti inchegate si cristalizate care nu mai vad dincolo de cercul programelor existentelor lor. Aproape ca gandurile i se materializau fonic dupa cat de intens parea ca gandeste, dupa pliul care isi adancea loc in mijlocul fruntii. “Ei nu stiu sa iasa din cerc. Si nu stiu ca daca ies din acel cerc vad din exterior, dar ca de fapt pot iesi si din acest nou cerc care il cuprinde pe primul … si tot asa … Putea deveni un geniu printre ceilalti, dar norocul, sau poate ghinionul lui este ca l-am eliberat de acolo. Mi-a devenit un mic sclav servil de care mi-e imposibil sa ma debarasez fara a ma automutila. “
- Cf3 ! rosti un glas ce dorea sa tradeze o siguranta de sine indelung exersata.
Vocea isi relua agitatia interioara: “Copilul asta e teribil cumva. A citit tot ce i-am putut da. Deja a asimilat o gramada de lucruri. Probabil joc de cai, desi inca o poate lua intr-o multime de directii. Il citesc. Am sa-i servesc una de asteptare, sa vad incotro o ia. ”
- Cc6 ! afirma cu o voce neutra. Apoi astepta in tacere reluandu-si gandurile si reinnodandu-si observatia. Nu ii scapa faptul ca succesiv mutarii sale copilul clipi altfel decat de obicei, atingandu-si gatul cu un deget, gest retras si grabit, ramas mai mult ca o parere decat ca vreun act savarsit vreodata in lumina obscura a incaperii si ca isi drese glasul, desi nu avea nevoie de voce. Zambi , intiparindu-si o expresie stranie pe chip. Parea un amestec indefinit de metalic cu uman. “Se astepta sa ii dau eu calea. Nu copile … Caile se dobandesc singure … sunt costisitoare … Daca tatal meu nu m-ar fi amagit ca ma prinde nu saream de la 5 metri, condamnadu-ma sa imi petrec restul vietii in carut. Asa am invatat sa nu cred in oameni si in cuvintele lor. Lucrurile se invata pe cont propriu, copile… Gandeste !” Si isi trase mai strans patura peste piciorele inerte. “Gandeste mult. Se teme. Detesc frica asta … si cu cat ma tine asa, cu atat ma intarata.”
- Muta ! ACUM !!!
- Nc4.
“Italiana, Evans, joc de doi cai, sau apararea ungara” i se asternura rapid in minte, de parca i se desfaceau instantaneu pagina cu pagina tratate si siruri de calcule intregi ale problemelor sahistice provocate de acel simplu Nc4 marturisit in aer. Nu exista inlantuire de mutari care sa-i fie straine. Si-ar fi dorit teribil sa il provoace cineva, sa il scoata din mazga asta plicticoasa a lucrurilor a caror urmare este deja cunoscuta din primul moment. Pentru el, de prea multa vreme, orice miscare, in orice domeniu, desfacea arborescente care duceau in directii diferite, ingustandu-si din ce in ce mai mult drumurile la fiecare nod si facand posibile previziuni din ce in ce mai exacte. Copilul asta … daca ar creste pe cat poate, daca s-ar stradui un pic, i-ar mai putea putin cutremura lumea … Era satul si plictisit de atata asteptare. Nu neaparat pentru a afla pe cineva mai puternic si mai cuprinzator siesi ci macar pentru a-l putea avea macar apropiat daca nu pe masura. Stia ca e aproape imposibil ce cere. Il macina incet, de ani, singuratatea asta, ca o carie ce roade lent dar mortal pentru "tesutul" victima.
- Nc5.
“Nu-i mai pot da decat cele doua variante: ungara si giuoco piano. Le-a ales de la inceput, de cand cu e4. Orice inceput duce in fundatura.” Detesta asta. Sa stii de la inceput finalul, asa in mare, pe care sa il vezi apoi din ce in ce mai clar, desfasurandu-se sub ochii tai, exact asa cum il intuisei anterior. “Daca ar avea o sclipire … daca ar avea o sclipire m-ar putea salva. As capata sens. M-ar scoate din colivia asta sufocanta … Ar putea … stiu ca ar putea … Daca s-ar stradui … Cer mult, imposibil, stiu … dar vreau sa se straduiasca si sa imi dea un sens, sa ma faca sa simt fiorul ala de viata, de entuziasm , de dorinta si de freamat interior …”
- Mut aici ! spuse copilul.
Pentru o clipa sclipirea de viata in celalalt se trezi. “E imposibil. Niciodata nu am vazut asta. Stiam eu ca nu ma va insela. Stiam, stiam… Dumnezeule !!! …” Timp de cateva momente chipul deveni viu, cu ochii flamanzind aderent pe tabla si baleind pe deasupra pieselor cu preocupare. Pupilele dilatate ii invadara irisul, cautand sa absoarba o lume fascinanta care i se deschidea in fata. "Stiam ca minunile le detin oamenii simpli si copiii... Stiam! Dumnezeule ... " Buzele i se stransera mici si subtiri printre dinti in timp ce cutele de pe frunte I se asterneau orizontal, ca niste valuri incremenite. Omul traia. Gandi si muta, asteptand plind de nerabdare deznodamantul. Aproape ca nu indraznea sa zambeasca. Era cotropit de fericire dar prea speriat de putinta de a fi doar o alarma falsa ca sa mai poata sa si-o manifeste. Nu mai avea nimic de facut decat sa astepte.

Copilul pricinui gestul . Muta.

Act de pierzanie. Abrut, chipul omului suporta o transformare spectaculoasa.
Perechea de ochi se bulbuca monstruos, aratand neinchipuit de mult din globii albi pe care vinisoare sangerii stateau sa crape si sa-l inunde in timp ce pupilele fixe si nemiscate strapungeau animalic figura din fata. Fata se dilata rosietic invadata de val de caldura si schimonoasea cea mai infioratoare expresie de ura. L-ar fi ucis, pentru greseala asta. L-ar fi torturat teribil, l-ar fi infierat si mancat bucati vii, l-ar fi strans de gat cu mainile proprii care ii tremurau in poala. Si nu putea face asta. “Nu pot." constientiza. “E singurul. Singura mea salvare. Daca raman fara el voi muri.” Nu ii ramanea de facut decat sa il tolereze si sa il creasca , pentru a se folosi de el exact cum se joaca pisica cu soarecele. Sa il incurajeze si sa il sprijine, pentru ca mai apoi sa poata deveni adversar pe masura. Jocul nu are savoare cand victoria e asigurata din start. Se potoli de suprafata si ii arunca printre dinti :
- Stii, … te cresc pentru placerea ce o voi avea cand te voi ucide. Nu te teme … glumesc. Detest cand te temi. Nu te voi ucide la propriu. Desi as putea … nimic nu-mi-e strain.
Atat reusi sa mai rosteasca. Si rasturna tabla dintr-o furie inca nerezolvata.
- Strange-le. Iti mai dau un ragaz. Stii ce vreau. Iar daca vii tremurand, va fi ultimul ragaz.

Editie aniversara

2006-10-05T20:00:00.000+03:00

Bonus: imagine cu trandafir alb si tango
- a se anexa la "Dosarul Maria" -

powered by ODEO

Pentru oamenii altruisti, cu framantari interioare ... griji ...

Singing in the rain (4)

2006-10-05T17:48:00.000+03:00

That's all folks !

:)

Singing in the rain (3)

2006-10-05T17:38:00.000+03:00

To be continued ...

;)

Singing in the rain (2)

2006-10-05T17:30:00.000+03:00

To be continued ...

;)

Singing in the rain (1)

2006-10-04T21:25:00.000+03:00

Mexicanofilie

2006-10-04T14:28:00.000+03:00

MEXICANI

Jos sombrero .
'plauze pentru 'tat-amar de mexicani.

4X4

2006-10-03T23:49:00.000+03:00

Tractiune integrala ;)

Imbratisare ?

2006-10-03T11:40:00.000+03:00

In anii 6o, experimentele lui H. F. Harlow cu maimute au evidentiat ca lipsa contactului fizic din copilarie le determina pe acestea sa devina tematoare, retrase si apatice.

Exista familii care nu sunt deschise emotional. Copiii din aceste familii nu invata sa atinga alte persoane, nu sunt invatati sa fie atinsi, necunoscand mai mult decat o strangere de mana sau un sarut pe crestet. Ajunsi adulti, daca au suficiente resurse intelectuale si emotionale pot sesiza problema si o pot remedia. Insa multi dintre acesti copii nu evolueaza astfel. Lipsa atingerii si a spontaneitatii emotionale in familia lor ii fac ca nici macar sa nu poata sa isi recunoasca propriile experiente emotionale. Isi reprima emotiile, sufera de boli psihosomatice si confunda o nevoie de afectiune fizica simpla cu dorinta sexuala. Pentru a-si putea dezvolta intimitatea emotionala, copiii au nevoie sa fie atinsi si mangaiati. Surprinzator, totul poate incepe cu o simpla imbratisare. Constiinta corporala coreleaza cu cea emotionala.

TU

2006-10-02T17:55:00.000+03:00

powered by ODEO

Shhhhhhhhh ....

Asculta ...

Inchide ochii lumii. Micsoreaza fanta.

Fii TU. Cu tine. Cum n-ai mai fost de mult.

Asculta-te. Nu e nimeni in jur. Doar TU cu tine.

Respira.

Asculta.

Gandurile tale te asteapta de mult. TU te asteapta pe tine de ceva vreme.

Vorbeste-i. TU te citeste si cand ii vorbesti fara de glas.

Poate ar trebui sa va impacati. A trecut destul timp. De cand.

Ploua cu apa.
Minunat.

"Educatie"

2006-10-01T20:16:00.000+03:00

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

M-am indragostit, iubirea mea

2006-10-01T19:29:00.000+03:00

Gata. Trebuie sa plec. Ce atata scrupule si rasuciri ? Plec, fata mea, plec ! Prea simt dor de libertate de speriat babele conservatoare. Nu fa scene. Ce ai ? Azi mai stau. Maine incalec Davidsonul si pa. Vreau sa mai respir. Prea esti lipitoare, femeie. Adica te iubesc eu in felul meu, stii asta, ti-am zis, dar ti-am zis si cealalta ... ca eu nu sunt genul ala … stii … sa stau prea mult … sa ma implic cu anii si sa raman asa… Hai ca stiai asta … ti-am spus de la inceput. Te dadeai rotunda ca intelegi, ca stii … hai nu mai plange ca ma intorci azi, dar maine iar imi va veni sa plec. Da-o incolo de treaba, parca ai fi copil. Eu simteam ca relatia noastra e mult mai complexa. Nici nu imi vine sa cred ca acum nu mai poti sa intelegi. Nu pot sa cred ca m-am inselat cu tine. Stii, … eu trebuie sa iti spun ceva …cum sa iti explic … ... … trebuie sa intelegi … Eu m-am indragostit … intelege, te rog … n-am vrut sa se intample. Dar … s-a intamplat. Eu cu ea am petrecut o noapte impreuna . Plec maine cu ea. As fugi cu ea in lume. Mi-e draga… Si tu imi esti, dar maine as fugi cu ea. Tu stii cum e sa fii indragostit ... Of, ma enervezi ca plangi. Mai, pe tine te iubesc, dar de ea sunt indragostit. Intelege. O sa-mi treaca. Indragostelile astea nu tin o vesnicie. Dar maine plec cu ea. […] Scuza-ma , ma suna. […]. Of, s-au schimbat lucrurile. M-asteapta jos. Trebuie sa plec. Hai nu plange. Uite, ti-am spus ca te iubesc. Si pentru asta mai stau 5 minute cu tine. Hai, gata. Imi pare rau. Mai mult decat sa spun asta nu stiu ce pot face. Uite-o, e jos. E frumoasa. Gata, ma duc. Cobor. Poti sa te uiti pe fereastra, caci motorul e jos. Vad ca deja s-a cocotat pe el. Poti sa o vezi. Nu am nimic de ascuns. Stii ca intre noi nu au fost niciodata secrete si nu ti-am ascuns nicicand nimic. Asta pentru ca te iubesc. Nu ma intelege nimeni ca tine. Ai grija de tine. Eu ... voi vedea eu.

Que sera, sera

2006-10-01T10:01:00.001+03:00

Creti-criti-nici "veni-vidi-vici"

2006-09-30T14:09:00.000+03:00

Ma uit la lumea asta. La oamenii printre care traim.

Mai ieri, Botezatu analiza critic niste doamne-domnisoare care si-au permis sa vina la un eveniment de amploare televizat si care aveau parul usor pascut la varfuri.

(Parul acela, pascut... Pai ... cofura ... tratament ...)

[Tocmai m-am tuns. Ti-am scapat, Botezatule :P ]

Altii se leaga de ale aspecte. Mereu ceva de criticat. Aoleu, asta e o boala ... e ca o betie, cand te prinde in gheare nu te mai slabeste ... Atata delectare si sens al vietii proprii cat poate sa iti dea ... Eheeeeee, sa fim noi sanatosi , ca neamul de critici nu se extermina!

Altii iti analizeaza tenul.

(Fereasca Dumezeu, ce por dilataaaaat. Oooooh, ce oroare … mi-e raaaau … unde mi-e sticlutza cu saruri ?)

[Uite bre, Verde de Paris , se ia o lingurita zilnic pe stomacul gol si juma de sticla cand te mai apuca raul].

Altii vestimentatia.

(Se poarta, nu se poarta, de ce poarta, dar mai ales uite in ce fel poarta … si se uita asa, lung-dezgustat, adica mai nasol decat viteii la poarta … NOUA ;) )

[Am sa va anunt cand mi-o aluneca majestuos si ultima frunza. Eva ma cheama. Gucci. Bunicul meu a fost designer la Gucci. Va las link catre ultima colectie, dragilor . http://www.gucci.com/fr/index2.html
Va pup. Moa.]

Altii comportamentul.

(De ce stai, de ce pleci, de ce vii, de ce te duci, de ce te intorci, de ce te apleci, de ce te rasucesti, de ce te scarpini, de ce te … )

[Ei zau, de ce ? Ha ? Espiclatia e simplca, dobitocule. Daca esti prost si nu-ntilegi, your problema,sweetheart.]

Altii aptitudinile lingvistice.

(No comment ;). Se stie ei bine care cu care intre care. Adie tomnatec pe aici deja, nu? ;)

[V-am dat front de lucru mai sus, masteranzilor. Salutare.]

Altii iubirile.

(Dar cum poti iubi ? Dar cum ??? Pe cine ai iubit ? Of, cata dezamagire … Cata pierdere de vreme din timpul meu cu tine … cat de mult scazusi in ochii mei … Desdemona …tarfa dreaqului !)

[Sa avem pardon.]

Altii prezentele.

(Ai fost, n-ai fost, vei fi, nu vei fi, to be or not to be … )

[Hai sictir ! Trece-o in loc de prezenta.]

Altii punctul si virgula.

(Ai pus-o unde trebuia ???)

[Indubitabil. ;)]

Altii jurnalele.

(Dar ce-a scris … dar ce prostii, dar ce QI limitat, dar cum sa scrii jurnal la varsta asta ?)

[Mai cititi fratilor, si nu amestecati lucrurile, ca asta chiar ma exaspereaza cu "doar pana la o varsta se scriu jurnale". Una e prostia afisata si alta e jurnalul. Mai cititi un jurnal al fericirii, mai cititi jurnale de oameni adevarati care scriu pana la moarte, mai cititi oameni care chiar au de spus ceva lor insilor si lumii. Ha ! Jurnalele autentice se tin la adapost. Sa ziceti sarumana cand prindeti in fata ochilor un jurnal adevarat. Jurnalul e loc de antrenament de viata, prin ratiune si e loc de depozitat minte si de suflet.]

Altii pozitia de somn, fireste.

(Dormi pe burta ? Porcule ! Pe-o parte? Suferindule ! In cap ? Nebunule ! Dormi ? Adormitule !)

[Try this : eu dorm cu mainile incrucisate pe piept. Cu o lumanare. Mi-e frica de intuneric ;)]

Stiti ceva, domnilor?

JE M'EN FICHE ;)

Ia-ma de brat ...

2006-09-30T08:55:00.000+03:00

De cand te caut, Toamna ... Abia te-am gasit. Te reculegi aici. Plecata din sine, vanata de flacari de roua, de dimineata de greieri speriati de frangerea cantecului si de dorul mortii. Toamna blanda, filosoafa, si resemnat-impacata...

Ti se zbat tremurand sfios petalele, imbracand aerul in lumina calda de odihna de timp iar tu incerci sa te salvezi amestecand pasteluri neimplinite, doruri trimise in zbor pe aripa umeda a oglinzii cerului.

Iti canta greierii marsuri funebre discrete iar tu strecori insidios viata plapanda, cu fosnet mut-du-te-vino printre ramuri si trunchiuri, caresand cu degete slabite umbre molatece si privind usor pierdut, usor melancolic si sagalnic un soare stapan ce-si muta regatul.

Sa nu care cumva sa faci vreo prostie , Toamna ...

Mereu iti vor canta ultimii greieri, trubaduri longevivi nefericiti, si mereu iti vor juca frunzele in hore pe la poale ca niste iele inflacarate, salbatice si nebune. Mereu si pentru far' de timp vei picta cele mai reusite goblenuri vii, sucind inimi, suflete si minti, impiedicand maiestuos poeti din drumul lor si asurzind Beethoveni.

Poate ar trebui sa te privesti mai des. In oglinda. Ai iazuri aproape. Te vor arata si mai frumoasa decat esti. Vezi mesteacanul ala ? Ii stii povestea. Ca si pe ale fotoliiilor din rachita. Atatea povesti s-au scris sub cositele tale ... Se vor mai scrie. Nu poti sa pleci definitiv. Plecarile definitive sunt semn de slabiciune, de infrangere. Nu te apuca sa scrii pe cer, pe frunze si pe melci rataciti scrisori de adio.

Ia-ma de brat ...

Mai plimba-te cu mine. Am sa iti arat niste lucruri. Mai avem putin timp. Timp pentru lucrurile importante: niste culori, niste greieri, niste poteci, niste perechi, niste suflete, niste iele ... Sa-ti iei si cufarul. S-ar putea sa iti schimbi straiele pe drum.

Hai, ia-ma de brat ... mergem incet ... cum poti tu ... Doamna. Te ajut.

L'amour

2006-09-29T15:13:00.000+03:00

_ Tu nu ma iubesti.

_Te iubesc.

_ **********

_ Experienta mea nu poate fi contestata. Intelegi ?

_ *********

_ Nu ma poti contrazice. Nu mai comenta. Asculta. Nu am sa deschid urechile la nimic din ce-mi spui.

_**********

_ Asculta un pic, te-am rugat. Tu chiar nu ma vezi, nu ma auzi ? Deschide ochii !!!

_**********

_ Degeaba. Indoieli de-aiurea ... Te temi. Recunoaste ! Dar nu ai sa ma faci sa tac din frica ta umilitoare. In loc sa te bucuri, sa traiesti, sa casti ochii , sa saluti soarele si ziua, sa iti vezi de visele tale, tu te afunzi si pierzi in maruntisuri. Cat iti va lua ca sa iti traiesti dragostele ? Astepti dezlegare papala ? Semne ceresti ? Visezi de-o viata si apoi dai cu nasul de visul tau, il adulmeci si ti se pare inspaimantator. Te strangi mic si chircit in carapacea ta inutila, caci nu stiu daca vezi - precis ca nu vezi - dar carapacea ta e o pojghita subtire si transparenta, care nu te invesmanteaza antiglont sentimental.

_ ********

_ Nu, ca tu esti fenomenal ! Eu orice ti-as spune, tu gasesti fisura. Locul de spart rationamente, vorbe. La asta esti cel mai tare ! Asta esti, om de cuvant, lipsit de verva si curajul facerii. "Da, dar ..." Mereu un "da, dar ..." si va veni moartea si iti va ranji teribil in fata spunandu-ti "nici un DAR, eu alt dar iti fac acum ...". Ce naiba e asa de greu de inteles ? Ca te-ar putea iubi cineva ? Tu zau ai o problema ! Te iubesc, omule ! Cuprinzi ? Te iubesc asa, cu toate intrebarile tale sufocante si invartelile astea mentale pe din jurul sentimentelor. Fricosu' naibii !

_ *********

_ Cand ai fost ultima oara la mare ? Hai, uite, avem tren, in juma de ora. Bani, buletine, tricoul, blugii si geaca. Hai ... nu te mai gandi ... fa si tu ceva nebunesc ... arunca-te un pic ... Mai rau decat sa mori nu ti se poate intampla nimic ... Ce se poate intampla ? Sa ne fie frig ? Sa dormim pe plaja, sa mancam hamburgeri cu mana, sa ne murdarim adidasii, sa murim de frig , sa facem pneumonie si sa muriiiiiiiiim ???? Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaide-odataaaaaaaaaaaaaaaa ca pierdem trenul ... trece viataaaaaaa ... Prostanacul naibii. Cine ar fi crezut ca te poate iubi cineva ...

_ :)

Pentru ochi si suflet

2006-09-28T16:48:00.000+03:00

pentru ochi si suflet

PS:

Si pentru urechi.

:)

Ultima statie

2006-09-27T17:47:00.000+03:00

Mai trag unul si gata. Ii promisesem ca ma las. De fumat. Ca si de alte obiceiuri. Dar de fumat. Nu stie ce-mi cere ... De fapt stie ... de asta mi-o cere.

Ah, tigara asta ... de ce naiba nu mor acuma ?

Candva, nu azi, dar mai apoi, o sa imi reproseze asta. Imi va spune: "- Tu ai mai fumat. Te stiu". Ma miroase. Indiferent ce-as face. Surpriza, tradare, minciuna, conspiratie. Le vede pe toate. Ma miroase pana in cel mai minuscul por. Parca ar fi nevasta lui Nostradamus.

Mi-e mila de copil. Si de ea, dar de copil. Ea e tare. Sau va fi. Pentru copil.

Ah, tigara asta... Macar in ultima clipa sa ma lase sa mai trag un pic. M-am pitit aici ca un puscarias care isi numara zilele in care mai are de pilit chinuit la lingura care va deveni unealta de sapat tunelul libertatii.

Gandesc mai greu in ultima vreme. Parca sunt scaldat intr-o pacla. Cumva ma incolteste frica. Am imagini. Am imagini cu adancul marii. Epava. Visez biserici, cimitire, cavouri. Am imagini cu mine cianozat, cu ea plansa si cu copilul. Copilul. El nu va intelege nimic. Sper doar sa apuc sa il vad. Inainte ... As vrea sa fie fata. Sa-i semene ei. Eu nu stiu cum rezista ea. Ne ferim unul de altul schimband macazul ca doua trenuri in pericol abrupt de coliziune. Vorbim de suprafata. Eu stiu ca plange pe ascuns. Se macina sa fie plina de putere dar nu-i decat o caprioara gestanta. Copilul o ajuta mult. Slava Domnului. Cred ca s-ar prabusi odata cu mine altfel. E fire de sacrificiu. Totul pentru celalalt.

Precis o sa ma miroase. Si o sa ma pedepseasca cum stie ea. Nu o sa strambe din nas, nici nu o sa tipe la mine, nici nu ma va privi urat, nici nu va spune "te-am rugat de atatea ori". Doar o sa ma tina si mai mult in brate, isi va ascunde si mai mult ochii, o sa ma mangaie mai special ... Daca ar sti cat rau imi face astfel ... As prefera sa-mi dea un sut ... sa ma lase ... sa-si caute un altul ... sa urle plina de furie, de frustrare, sa ... nu stiu... Sa se manifeste normal ... ca si cum nu ar sti ca nu sunt decat un biet furibund. Ma doare o data in plus dragostea ei mai puternica de cand simt ca-mi sufla moartea-n ceafa. Si nu ma iubeste ca mor. Nu, nu ma iubeste ca mor. Nu ma iubeste mai mult asa, mai din greu. Ma iubeste asa pentru ca stie ca nu mai are timp de alte prostii. Inainte ne mai maimutaream. Viata asta ... visam copii Magelan si Isolda, tanjeam spre Paris, Viena si Bodrum, ne inchipuiam eu mosneag si ea femeie in putere plimband nepoti si mergand sotanc pe alei rascunocute. ... Daca trece de asta ... are toate sansele sa fie fericita. Numai sa treaca de asta. Mie imi va fi simplu. Pe ea o va ajuta copilul. Dumnezeu ii da unul si ii ia altul. Insa ea e tanara. Probabil asta a fost greseala noastra. Un amestec de varste si de iubiri de neinteles pentru Cel ce le oranduieste. Nimeni nu tolereaza greselile absurde.

Trebuie sa cobor. Am auzit semnal de capat de linie.

Imagini de poveste

2006-09-27T08:18:00.000+03:00

M-as afunda in padure un pic pasind aplecat si in soapta pe acea poteca.

Imaginea asta este decupata dintr-o poveste. Inca nu imi aduc aminte care este povestea. S-ar putea sa fie una cu zane sau la fel de bine una cu amintiri vanatoresti. Cert e ca timpul nu poate modifica in nici un fel tabloul. Imaginea, ca si povestea, sunt eterne.

Toamna ... cu plecari si reveniri, dar la fel de eterna.

:))

2006-09-26T13:31:00.000+03:00

"Why have you got a banana in your ear?"

"To keep the elephants away."

"But there aren't any elephants for miles."

"I know — effective, isn't it?"

:))

Culoare

2006-09-25T16:45:00.000+03:00

Imi plac culorile.
De fapt sunt innebunita dupa culori.
Nu cred ca pot trai fara culori.

Mananc zilnic din vase de culori diferite.
Am "serii" de haine asortate.
Markere pentru citit si invatat.
Accesoriile, datele exterioare ale aparaturilor trebuie sa ma multumeasca vizual.
Intrebarea standard la achizitionarea unui nou produs este "Ce alte culori mai aveti ?" (aici recunosc ca sunt un pic zuzu, caci insasi culoarea prezentata mi-e cat se poate de ok, insa intreb asa, ca sa stiu ... si mai ales ca sa vad. Nu, nu este din pura aflare in treaba.)

Mi-e rusine sa mai recunosc in plus si faptul ca prin market-uri ma "impiedic" mai mult si mai des in zonele in care produsele sunt mai colorate ...

Ar fi trebuit sa fiu dintr-o natie din cele "orientale" , sa am vestminte abundente in culoare. Sa am de purtat sari-uri pe care sa mi se poata plimba ochii. Probabil voi visa si voi tanji toata viata dupa sari-urile verzi, rosii, galbene, albastre, intense, satinate, falduri de culoare si migala, impletite unul in jurul altuia si in jurul trupului, broderii in maiestrie cu fir auriu, jocuri de contururi punctate in ani de migala.

Sari-urile mi se par adevarate opere de arta. Atata frumusete si eleganta greu mi se pare ca se mai poate cuprinde in alte vesminte. Rochiile de epoca, straiele regale, piesele redutabile ale marilor designeri mi se pare ca palesc in preajma lor. Desi criteriul de comparatie nu e catusi de putin acelasi si cu greu ar putea fi alaturate in acest scop.

Un sari m-ar bine-multumi pe drept cuvant. E destula culoare acolo si ca atare, destul de mult de lucru pentru ochii mei.

Pentru o vreme :P

Sonata lunii

2006-09-24T15:50:00.000+03:00

Ludwig van Beethoven

Sonata pentru pian nr. 14 în do diez minor,

Opus 27 nr. 2

Conceputa in 1801, moment in care auzul -"organul" indisensabil al muzicianului - incepea sa manifeste discret primele semne de tradare, piesa a fost dedicata Contesei Giulietta Guicciardi , de care compozitorul era indragostit. A fost supranumita"Sonata lunii" in 1832, gratie poetului Ludwig Rellstab, care a comparat melodia acestei sonate cu lumina lunii reflectată pe un lac.

Somnicios

2006-09-23T17:48:00.000+03:00

Autumnale

2006-09-22T18:06:00.000+03:00

I've not failed

2006-09-21T22:06:00.000+03:00

Gata !

2006-09-20T22:37:00.000+03:00

.

2006-09-20T22:36:00.000+03:00

marţi, septembrie 05, 2006

postat de maria la 8:01:00 PM 45 replici

Nu-mi plac cimitirele

2006-09-20T22:35:00.000+03:00

marţi, septembrie 05, 2006

Nu-mi plac cimitirele. Imi dau o stare … mai mult neplacuta, guveranta de sentimentul inutilitatii de a te plimba printr-un loc pustiu. Dupa mine acolo nu sunt decat niste urme. Ca niste haine lasate pe spatarul unui scaun care iti pot aminti de cel ce le imbracase odata, si cu asta, pleiada de asociatii trezite. Dar am avut surpriza in vara aceasta sa vizitez un oras care mi-a ramas in amintire intr-un mod ciudat ar spune unii, fiind cel mai placut impresionata de unul din cimitirele sale. Sighisoara. Am vazut orasul, oamenii, cetatea, celebrul ceas, turnurile breslelor, tot atatea patrimonii turistice … dar pentru mine Sighisoara a ramas, dupa prima mea vizita acolo, orasul in care am vazut cel mai frumos cimitir. E vorba de un cimitir catolic, dispus pe culmea unui deal. Nu pot sa va descriu, cuprinzand intreaga dimensiune a tabloului, atmosfera de acolo. Am avut senzatia de alta lume, de film, de ireal, de intrepatrundere cu alte epoci, cu alte forme de exteriorizare, cu alte sisteme de idei. Era totul foarte viu si desavarsit de frumos. Vechi. Oameni pentru care firul vietii s-a destramat prin ’20, ’30. Oameni de vaza pentru epoca lor. Pietre funerare masive. Piatra. Clasic. Cultul ordinii, echilibrului, esteticului. Natura conspirand la crearea unui cadru de liniste si impacare. (Detest cimitirele lasate in soare.) Intr-un cuvant, greu m-au scos din cimitir, cu rugi in soapte si semne pe mutis. Nu puteai sa vorbesti altfel decat in soapta. Era “viu”, ca un azil elegant, cu cladiri impunatoare si gratioase, poarta spre o alta viata si impunea respect fara sa o spuna sau sa o ceara. Ca unii oameni, pe care ti-e jena sa-i privesti in ochi, de mic ce te simti tu singur pe langa ei. Cimitir catolic. Eu sunt ortodoxa. Dar nu sunt nicidecum habotnica. Din contra, felul meu de a fi e foarte … “imprastiat” sa zicem; imi vine sa acopar multe, in multe parti. Imi vin apucaturile astea dintr-o structura avida si dintr-o educatie care m-a modelat pe alta directie decat cea a cursului meu firesc. (Sunt structura “navalnica”, de “sange fierbinte”, “de freamat”, “de iroseala”, de locuri apropiate de soare, afectiune si vorba multa, de om cu multe rubedenii si prietenii si au vrut sa ma faca om “nemtesc”, de” sange albastru” , de ordine, de disciplina, claritate, raceala, independenta, maniera si 3 prieteni adanci si buni. Lucru care multa vreme m-a facut sa ma intreb ce-i cu mine si pe unde oi fi eu. Cert e ca inspiratia a fost buna, introducand un balans complementar pe care acum il pretuiesc. Nu am decat sa multumesc. ) Ceea ce vroiam sa spun este totusi ca a reusit sa ma seduca un cimitir catolic. Si mi s-a mai intamplat sa am simtiri aparte fata de lacasuri de cult de rit catolic. Din nu stiu care motiv, cad mai bine pe mine. Exista niste lucruri in viata care iti vin fara sa stii drumul pe care o fac, lucruri pe care le regasesti, ca si cum ai fi fost bun prieten cu ele. La fel cum am si o atractie inexplicabila catre orient si o parte din lucrurile ce isi au obarsia acolo.

M-am lungit la vorba. Azi sunt limbuta. Ceea ce vroiam sa va spuns este ca daca bateti pasul prin Sighisoara v-as sugera sa aruncati o privire frumoasa si pe potecile de care v-am vorbit eu mai sus. Frumusetea, linistea, impacarea, sunt tot atatea stari care nu tin de vreun rit sau altul. Tin mai mult de o stare interioara de aspiratie care poate fi comuna tuturor.

postat de maria la 10:59:00 AM 0 replici

Rosii

2006-09-20T22:34:00.000+03:00

luni, septembrie 04, 2006

Ca sa iti mai aduci aminte de vremurile in care nu orice rosie iti facea rau ...

postat de maria la 6:19:00 PM 2 replici

Poneiul lui O'Malley

2006-09-20T22:32:00.000+03:00

luni, septembrie 04, 2006

Uite, O'Malley, poneiul tau.
}{
Nu stiu de ce iesi asa bronzat ...
Ma-sa-i mai alba ...
Pesemne ta-su ii mai iubitor de soare ...
Da' treaba-i buna, ca-i frumos si lipicios ca ma-sa si viguros ca ta-su.
Baftos esti tu, mai ...

postat de maria la 4:56:00 PM 5 replici

Ambition

2006-09-20T22:16:00.002+03:00

duminică, septembrie 03, 2006

The world makes way for those who know where they are going.

postat de maria la 10:30:00 PM 0 replici

Cel far' de ochi

2006-09-20T22:04:00.000+03:00

duminică, septembrie 03, 2006

Poposise asupra ei.

Dormea.

Cu degete de lumina tremuranda ii cauta fata,
respiratia.

Cerceta cu neliniste alerta
- linistea lui de orb -
fiecare contur.

Ieseau cu toate la socoteala.

Mai putin ochii ;
trei.

Respiratia era la locul ei.

Inima gurii ii era calda.

Femeia parea ca traieste.
Si parea sa fie intreaga.

Isi lua mainile cu ochi de pe pleoapele ei.
Trei.

Se aseza bajbaind pe-o patura moale.
Simtind caldura candelei aproape de el.

Femeia fosneste.

"E clar, am trezit-o."

Fosnetul pleaca, aluneca
din pat pe podea ...
Tace o clipa ...
Se apropie ...
Se dilata ...
O mana de abur material il atinge.
Pe pleoapele-i oarbe.

”Auzi, femeie, iarta-ma ca te-am trezit !
Iarta-ma ca stau aici, strain, in casa ta.
Sunt obosit.
Am cautat multa vreme o casa.
O casa cu candela.
Nu vreau decat sa ma odihnesc un pic.
O sa fac ceva treburi pe langa casa.
Cat oi putea.

Tinand cont de conditia mea...

”Fosnetul inlemni pentru o secunda.

Prea mare tacere.

Prea mare tacere.

Tacere.

“Femeie, vorbeste, te rog …
Ma faci sa cred ca m-alungi.”

***

“Femeie, de ce ai tu trei ochi ?????”

Adiere suava ii mangaie poalele.
Un Braille se-odihneste in brate-i :

« Dumnezeu mi-a spus ca va veni momentul
In care va fi nevoie de un al treilea ochi.
Mi-a mai spus Dumnezeu ca nu voi avea nevoie de vorbe.
Atunci.
Nu cred ca voi mai putea vorbi vreodata.
Ramai, daca ai venit.
Tu, cel far’ de ochi.
Si roaga-te la Dumnezeu»

postat de maria la 9:27:00 AM 3 replici

Eu ...

2006-09-20T22:03:00.000+03:00

sîmbătă, septembrie 02, 2006

powered by ODEO

Ma cautam cateodata in fantana gandurilor arteziene si ma gaseam parca vesnic prea tarziu, deja expulzata in afara lor.
*
*
*Ma priveam uneori in ochiul meu drept si ma vedeam mai clar decat privindu-ma cu ochelarii de vedere. Ochiul drept e ochiul meu de suflet.
*
*
*Ma intindeam copila inspre nori, nestiind de fapt ce caut acolo sus, si mi se spunea sa incetez, pentru ca voi creste nefiresc de inalta pentru semintia mea.
*
*
*Ma jucam adesea in colb si mi se reprosa ca prea ma « amestec » cu tarana. Primeam ocari de proasta inregimentare.
*
*
*Ma ascultam uneori cantand in noapte, inspre mare si imi parea ca nu am glas cat pentru suflet. Si sufeream intens. Neinteles.
*
*
*Ma jeluiam candva, copilareste, sperand in nu stiu ce ureche aproape. Am incetat candva. La un moment dat.
*
*
*Ma temeam ca nu voi fi mare niciodata. Nu ma mai tem. N-o sa ma mai tem niciodata de asta.

postat de maria la 7:42:00 PM 7 replici

Cerul rosu

2006-09-20T22:02:00.000+03:00

sîmbătă, septembrie 02, 2006

Uite ... Stii legenda Cerului Rosu ?

postat de maria la 12:56:00 PM 2 replici

Uite, sufletul meu

2006-09-20T21:59:00.001+03:00

sîmbătă, septembrie 02, 2006

Nu e nevoie de multe cuvinte ...

Uite, ti l-am adus :) ...

ca sa nu iti mai fie frig in diminetile, dupa-amiezile si serile friguroase.

E al tau.Si daca evadeaza il prind si ti-l aduc din nou. :)

Si-l poti vedea in orisicare dimineata privind adanc in rom cu menta, miere, scortisoara si-un patratel de ciocolata.

postat de maria la 11:29:00 AM 2 replici

Agni Partene

2006-09-20T21:57:00.000+03:00

sîmbătă, septembrie 02, 2006

powered by ODEO

"Dumnezeu e o relatie, cea mai frumoasa relatie, de care nu se poate sa voiesti a te lipsi fara a da dovada de prostie."N. Steinhardt

postat de maria la 9:18:00 AM 5 replici

Uite, CINEVA-ule

2006-09-20T21:55:00.000+03:00

vineri, septembrie 01, 2006

Sa nu te simti neglijat si marginalizat.
Welcome.
Viata mea e primitoare.
E loc pentru toata lumea ;)

Uite iti fac lipeala cu o fata buna, de la sat. Sue Ellen o cheama.
Asculta numai ce referinte are ...
Perfect !

powered by ODEO

postat de maria la 6:23:00 PM 6 replici

File de coma din "jurnal"

2006-09-20T21:52:00.001+03:00

vineri, septembrie 01, 2006

Hai sa va povestesc povestea saptamanii. :)

(Salut Moonlight !:))

Zic a saptamanii caci cred ca pana luni nu va mai fi vreo una care s-o eclipseze pe aceasta.

Povestea incepe asa :« Trrrrrrrr !!! »Raspund. Ca niciodata, in loc sa scot un sunet articulat (apropo, stiu sa zic ALO, conform standardelor de calitate ISO9001) nu-mi iese decat o raguseala. Ma rog, interlocutorul, Nea Baietzica sau Barbatzelul, ce-o fi fost el, zice el ceva. Imi dreg si eu glasul si silabisesc ceva mai coerent intre timp (Desi nu imi aduc aminte prea bine ce. Trebuie sa mentionez ca n-am retinut lucruri de amanunt din minunata convorbire pentru ca nici nu auzeam prea bine – eu is mai surda cand vorbesc cu unii, ca au trecut niste ani peste mine – am fost si coplesita de caracteristicile situatiei, asta o data, si a doua oara de preferintele lui Nea Baietzel de a vorbi cu mine in ... engleza ... (unde eshti tu, Buddha Doamne, ca si mie imi place vorbitul in engleza ... Pe net, dar nu in interactiunile normale. Ma rog, asta are totusi o scuza , ca nu stiu daca era normala.) Dar sa revenim. Dupa balbaiala mea de inceput, soldata cu o usoara stare de vinovatie, confuzie si ameteala de la gafa pe care o facusem raspunzand inadecvat la « teleon », eram cam « zapa » asa ... si in zapaceala mea mi se paru ca Nea Baietzica este da fapt Nea Omu’ aproapele meu de toate zilele, asa ca, ma rog ... ii fac primirea destul de calduroasa ca intentie, intrebandu-ma totusi ce-o fi cu accesul asta subit de dorinta de verbalizare in americhaneshte. In fine, m-am dumirit eu mai tarziu ca nu e vorba de Nea Omu’ meu ci de Nea Baietzica care vroia sa fie Nea Ameri Kanu’ [Reeves – pacat ca nu-i iesi, dar isi aroga ceva legaturi cu Michael Jackson]. Ma rog ... si ne-am chinuit noi asa, eu – Amer Indiana si el - Ameri Kanu’, intr-o engleza de balta (puturoasa tare, dupa cum spunea ICS astor chinuieli), pana cand s-a trecut la lucruri marete ... Pfaaaai ... mi s-a facut chiar « the indecent proposal ». Vai, traficul de carne vie e in floare ... caci Nea Ameri Kanu’ vroia sa ma plateasca ca sa « spend the night with me ». Mie .... va inchipuiti ca imi chicasera tati plombili din gura. Va dati seama, fetitza necurtata de la gura Rahovei, licitata acum din rasputeri ... de ditamai ... ameriKanuuuuuuu ... ??? ... De engleza ... ce sa mai zic ... eram incuiata total, va dati seama ... bolmojeam diverse ... vorba ‘ceea : « spui vorbe fara de-nteles ». Cand am auzit ca omul mi-ar fixa pretul asa ... cam ca la un ditamai Loganu ‘ autohton sau un SH de import bunishor (8 thousand dollars .... eeeeeeeh ? ... Eeeeeeeeeeeeeeeeh ?) noroc ca ma tinu scaunu’ ca chicam lipotimic la dusumea. Da’ m-am tinut tare. TARE. TAREEEEEEEEEEEE !!! Si nu m-am dat ... desi tremuram nabadaios din tati madularili. :P “Eroi au fost, eroi sunt inca/ Si-or fi cat neamul romanesc” ... si eu « NU ! » si Nea Kanu’ « but why ? », iar eu tot baiguiam pierduta cu ochii incetosati « because » ... si se oferea Ameri Kanu’ – suflet larg, sa vina el, sa ma duc eu … si eu NU si Nu si NU. (Eu asa sunt, mai egoista. Si rea tare la suflet.) Si a inceput cu alte cele : « Are you married ? Are you married ? Are you married ? Are you married ? Are you married ? Are you married ? Are you married ? » Oh, my God, nu am mai vazut atata insistenta ... in fine am zis ca mai bine obosesc finutz , imi incalec firesc Xenonul meu alb si parasesc retzeaua. Si asa am incalecat eu pe-o sea si v-am spus povestea mea.

Acum restul coordonatelor, informatiile si MORALA:

* Cineva a vrut sa imi arate cat de inteligent este. Multumesc, mamaie. Te-am remarcat. Nici nu as fi putut altfel. Esti Orbitor. :) Congratulaions :P Ai punctat intocmai.

* Cineva asta este CINEVA. Numar pe degete persoanele la care am dat numarul pe care am fost sunata. Inteligenta miscare,si asta ;) Voi vedea ce fac cu netul, de asemenea.

* Ca sa ne luam de o grija cu totii, ca nu mai doarme lumea : Sunt maritata cat pentru celelalte trei vieti urmatoare. Am deja un numar suficient de soti. Nu pot face nici o programare decat daca renunta cineva, CINEVA. :)

* Acuma, nu pot sa nu ma gandesc si sa nu ma zambesc la cum s-o simti cineva-ul dupa ditamai isprava sa epopeica. Ce-o fi fost frate in capul cineva-ului ? S-o fi luat dupa vreo niste aparente ? Mamaie, aparentele frige si nu este adevarate ! Este inselatoare ! :) (Ce zici, Buddha, sunt suficient de rea acuma ? Ca asa spuneai tu ca, cu « dobitocii » tre sa te porti intr-o oarecare conditie :P) Eu nu mi-as permite sa il insult, insa sa ma amuz nitel, da. :) Acuma CINEVA-ul s-a simtit bine dupa cat de prost m-am simtit eu si dupa cat de ingrijorata mi-am petrecut noaptea urmatoare. Da, mamaie, ai dreptate. Si acuma ma simt rau de tot. Of, ce ti-a iesit ... :(

* Si ca sa mai linistim si sa mai educam niste spirite : « unii oameni pot spune niste lucruri sau se pot manifesta in niste feluri si pot fi de fapt altfel. APARENTE. Chestie de decriptare. » Sau, si mai direct : Iubirea mea americana, daca ma urmaresti zi si noapte la colt de bloc sau blog, (ca inca nu stiu de unde ti se trage) as vrea sa stii ca incercarea moarte n-are, dar ai sa imbatranesti asa fara folos ... si nu, nu vreau sa mi-o trag cu nimeni, no matter what :). Ca sa fiu sigura ca nu poti spune ca nu ai inteles. Oricum te-ai facut auzit, si asta e ceva. :P Apreciez curajul. Oricum si iubirile si preacurviile adevarate se petrec in viata reala si nu la adapostul retzelei. Ca tare bine le mai spune Buddha :P.
Te pup, Kanu'le

postat de maria la 5:50:00 PM 14 replici

Aparente

2006-09-20T21:52:00.000+03:00

vineri, septembrie 01, 2006

Haideti sa scriem azi despre aparente.Fenomenul este ultracunoscut si rasucit in vorbe, de la arhicunoscutul “Aparentele inseala” la “In afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul.”"Aparente", "apare", "a parea" …. Dupa acest a parea parca se impune urmarea: “ceva ce nu este de fapt”. De ce ofera oamenii aparente ? Sau macar ofera toti oamenii aparente, o fi un act voluntar ?
Pe undeva, orice om este lovit de microbul de a parea ceva “mai bun” decat este in realitate. Numai ca “mai bun-ul” este relativ sistemului sau de valori. Si apar de aici diverse variante de “mai bun: “Mai bun” = “dur” = “atoatestiutor” = “ultraofertant sexual” etc, etc, etc. Oamenii isi fauresc uneori imagini pe care le afiseaza. Asta dintr-o incercare de a restabili un echilibru interior. Cert e ca uneori exagerarile pe linia “mai bun” sunt altceva decat mecanisme de orientare, de tanjire inspre o aspiratie de a fi superior; fiind de fapt mecanisme de compensatie. “Aparent Durul” se percepe mult prea slab si atunci marseaza din greu pe imaginea de dur, intr-o incercare de a-si masca slabiciunea, “atoatestiutorul” gaseste ca este important si gaseste implinire si satisfactie in a fi privit ca “inteleptul satului”, etc. Oricum “O maimuta in straie de matase, tot maimuta ramane”. Compensarile sunt tradate la un moment dat, caci nu par acte firesti, naturale, nu sunt armonizate si echilibrate cu restul actiunilor persoanei respective, fapt ce, mai devreme sau mai tarziu da impresia de fals. Durul autentic te convinge ca dur, cel mimat iti lasa o impresie de nefinisat, de “ceva nu e in regula”.Dar sa revenim la aparente. Spuneam ca unii le construiesc si le ofera, pentru ca ii echilibreaza interior, venind pe un minus. Dar mai exista un alt tip care ofera aparente. Tipul plictisitului. Cel care s-a lehamisit intr-atat de sine incat deja vrea sa se lepede de piela sa psihologica si incearca noi roluri. Roluri pe care, daca le cultiva cu consecventa, chiar va ajunge sa le stapaneasca si chiar sa ii pacaleasca impecabil pe cei din jur. De regula, plictisitul are suficient ambit si sclipire inteligenta incat sa devina “un altul”. Echilibrarea la el se produce pe linia nevoii de nou si nu pe cea a nevoii de umplere. Plictisitul nu lasa impresia de fals. El joaca cu desavarsire. Si nu poate fi acuzat de escrocherie, caci el chiar se depune in jocul sau cu intreaga fiinta pana intr-un anumit punct. El doar ii dezorienteaza pe ceilalti, care prinsi in jocul sau psihologic asteapta reactii de un anumit gen de la el, iar el, dintr-o data, (revenind la nucleul sau propriu, dupa o perioada de suficienta evadare din sine) pare sa devina altceva decat ii convinsese anterior ca este.In rest, dincolo de cele doua oferte de aparente de mai sus (facute prin mecanisme inconstiente) exista aparentele cultivate cu buna stiinta. Aici deja pasim pe teritoriul falsificatorilor de identitate. A masluitorilor care urmaresc foloase proprii cu buna stiinta. Eu zic ca ar fi bine sa nu pasim pe teritoriul asta.:)
Sa ne auzim fara de masti :)

postat de maria la 10:23:00 AM 3 replici

Treceri

2006-09-20T21:43:00.000+03:00

joi, august 31, 2006

Mi-au placut intotdeauna usile, portile, geamurile, tunelurile , tot atatea simboluri pentru treceri.
Exprimarile metaforice s-ar crede ca sunt doar apanajul celor culti, cu arta maiastra a elocintei dezvoltata prin exercitiu destoinic. Si totusi imi permit sa ma indoiesc. Inca de la varste fragede, continutul psihologic se vehiculeaza in interiorul nostru cu ajutorul imaginilor. Mai tarziu apar cuvintele. Acestea sunt cele doua forme unice prin care se materializeaza continuturile psihologice. Usa, poarta, geamul, tunelul, va fi perceputa tot ca o trecere, la nivel inconstient, chiar si cand cuvantul nu va reusi sa le scoata din inconstient , sa traduca un izomorfism, sa uzeze de analiza, de comparatie, de transfer.
Cuvantul e o unealta teribila insotitoare a speciei noatre. Ani integi de experiente pot fi reprodusi si modelati in interiorul unei persoane doar cu ajutorul catorva perfuzii de cuvinte. Frici, obsesii, comportamente irationale, dependente purtate ani in sir se pot mistui prin uzul cuvantului. Suna a vrajitorie pentru profani. Insa nu e nimic magic.
Nu stim cu certitudine incotro duce drumul dincolo de aceste ziduri, trecand succesiv prin boltele arcuite. Insa imaginatia fiecaruia il poate purta intocmai acolo unde este programat sa ajunga drumul propriu. Drumul meu e un corior lung. Ce ma asteapta acolo si cate camere am de strabatut numai eu stiu.

postat de maria la 9:29:00 PM 2 replici

Mockingbird ;)

2006-09-20T21:41:00.000+03:00

joi, august 31, 2006

powered by ODEO

postat de maria la 6:50:00 PM 4 replici

Bad look

2006-09-20T21:40:00.000+03:00

joi, august 31, 2006

Azi imi sta freza prost.
Nu-sh ce are.
Ma trezisi cu ea gata geluita, dar de pe la amiaza mi se tot ridica cate un fir, asa.
Acuma stau cu ciufutenia asta de freza pe cap.
Cred ca e ceva psihologic.
Ca vad ca se accentueaza la fiecare bataie de cuc.
Ma rog, is cam irascibila si azi imi vad clontul mai mare chiar decat obicei.
Desi cand eram cu parul dat pe spate (gleuit, fireste) , mi se parea mai armonios incadrat in ovalul fara de cusur al chipului meu.
Oricum ii dadea o nota aparte.
Azi imi sta freza mai prost decat de obicei si acest lucru ma oftica , caci constat ca afluxul de cititori al blogului meu creste constant de ceva zile.
Iar in conditiile in care imi pierd infatisarea impecabila nu cred ca aceasta crestere va mai ramane constanta.
Nu stiu ce ma voi face.

postat de maria la 4:51:00 PM 19 replici

Pictura ecvestra

2006-09-20T21:35:00.000+03:00

miercuri, august 30, 2006

Femeie pe calul ei alb, Xenon.

Arta post modernista.

Autor necunoscut.

postat de maria la 8:34:00 PM 33 replici

Lolec

2006-09-20T20:58:00.000+03:00

miercuri, august 30, 2006

Am primit ieri o jucarie de plus. :)))

O broscuta testoasa.

E adorabila.

Nuante de kaki, crem, bej, si doua puncte negre.

E mica. Foarte mica. Cat sa incapa bine in palma mea.

Are o burta rotunda de la care incep patru bucati labute late si rotunjite in parti, care zboara de aiurea, pe langa corp. E ca o broscuta zburatoare. Oricum nu conteaza. Traiesc in lumea magica. E posibil orice. Broscuta mea e Dumbo. :))) Dar de chemat, in acte o cheama Lolec. Nu stiu de ce. Asa dau eu nume intepate si sucite la tot ce iubesc. Probabil ca sa nu ma dau de gol. Dragostea e un sentiment periculos, anyway. Dar, sa revenim la oile noastre. :P

Burta aia rotunda si bej miroase bine. A parfum de ... nu stiu ce e .... e dulce oricum. Nu stie nimeni cum e sa stai cu nasul cufundat intr-o burta calda, moale si apetisant mirositoare. E strigator la cer. Ma rog, sa nu exagerez. Oricum, nu pot sa zic ca as vrea sa mor asa, cu nasul afundat in burta lui Lolec.

In schimb, Lolec e cea mai mangaiabila "faptura" dintre tot ce mi-a fost dat sa ating. Si nu numai ca e mangaiabila, dar se cuibareste asa, pana parca iti intra in suflet printre liniile vietii si sufletului din palma. Si de o strangi se face una cu pumnul tau, pe care ti-l mangaie pe dinauntru. Nu protesteaza cand o strangi. Sta asa cuminte si asteapta sa iti treaca. E cea mai maleabila si mai inteleapta faptura de plus pe care am avut-o vreodata.

Lolec a mea are ganglioni. Gineva nu a uitat sa puna niste margelute fine asemeni unor boabe de orez pe la incheieturile sale. Cine ma iubeste stie ca am eu ce am cu "chinezariile" :P. De ieri o caut zilnic pe la ganglioni. Desi nu cred ca i se va inflama vreunul vreodata. Dar, asa, just in case ... Tot am citit despre "preventie".

Insa capul lui Lolec este o minunatie. Cap de ala rotund cu doua bilute negre rotunde drept ochi mici. Ma rog, iti trezeste toate instinctele de proteguire, ingrijire, ocrotire & Company. E cel mai rotund cap si mai moale pe care l-am atins in viata mea. Oricum, va trebui sa am grija. Nu cred ca i se va intari fontanela vreodata.

Ce sa mai zic de Lolec ? Orice as zice e de prisos. Lolec e facuta ca sa fie privita, mangaiata, tinuta in palma, iubita, mototolita, adulmecata ...

Of, mi s-a facut dor de Lolec. :)

postat de maria la 3:27:00 PM 13 replici

Toamna mea

2006-09-20T20:55:00.000+03:00

marţi, august 29, 2006

powered by ODEO

Toamna mea ...

:)

postat de maria la 6:06:00 PM 15 replici

A venit Toamna

2006-09-20T20:49:00.000+03:00

marţi, august 29, 2006

A venit toamna.

Ceva din toamna aceasta ma face sa imi amintesc de toamnele vechi, batrane, de prin copilaria mica. Nu am mai avut toamne asemanatoare de atunci. Poate ca nu au mai fost ele, anotimpurile, la fel. Sau poate ca doar eu nu am mai fost la fel.

Toamnele mele de copil aveau ceva ce multa vreme le-a lipsit celor ce au urmat: blandetea unei despartiri. Exista despartiri dramatice care totusi se fac cu blandete. Nici unul nu ar vrea sa se indrepte in directia opusa celuilalt, dar totusi nici unul nu poate schimba un rost al lucrurilor bine asezat. Si atunci tot ce pot face este sa-si aline reciproc durerea, sa se imbratiseze, sa isi spuna cuvinte, sa se imbarbateze si sa-si impacheteze fiecare sperantele in cel mai sigur raft al sau.

Diminetile acelea reci le vad si acum; destul de reci cu soare, fara sa reuseasca insa sa ma infrigureze, lucru care a inceput sa se intample, dupa o vreme. Apoi amiezile molcome, cu soare impaciuitor, cu castane si cu frunze presate la ierbar, cu alei pe care incep sa fosneasca primele frunze ingenuncheate. De serile tomnatice de copil nu prea imi aduc aminte. Oi fi fost prea ocupata cu povesti cu zane …

Toamna asta are ceva din dulceata timpurilor de atunci. Nu prevesteste o rupere dramatica. Toamna asta e o despartire cu o imbratisare lunga. Nu stiu insa ce voi face cu nostalgia. M-au deranjat nostalgiile de mica si tot de atunci nu am stiut ce sa fac cu ele. M-au deranjat fara de motiv. Cateodata imi zic ca port niste doruri ascunse de prin alte vieti. Daca or exista alte vieti. Oi fi pierdut regate, suflete, popoare … nu stiu. La mine pana si nostalgiile sau durerile sunt megalomanice. Iar toamna asta e nostalgiatoare. O simt. De pe acuma. Desi inca nici nu si-a dat jos bine valul de pe fata. Aveam simtiri de adult de mica, caci nimic nu s-a schimbat in felul in care simt toamna. Dar cred ca e o prostie ce am scris. Nu exista simtiri de copil si de adult, ci doar universuri diferite. Simtirile sunt universale. Stiu cu siguranta.

Ce-o fi cu melancolia asta ? Nu imi mai vine sa mai scriu nimic acum. Nu am sa inteleg niciodata de unde poate veni un sentiment de pierdere iremediabila, in absenta oricarei pierderi. Eu il aveam de mica, inainte de a pierde orice. Mi-l dadea toamna, vreo melodie, “Gandacelul”, “Moartea caprioarei”, “Fram , ursul polar” … Oricum, aflam mereu un Adevar greu ingurgitabil pentru mine, inca de atunci. Si a ramas asa: timpul trece si nu se mai intoarce, se petrec ispravi care nu se mai pot reface.

Oare voi mai muri de multe ori ?

postat de maria la 3:16:00 PM 9 replici

Reintalnire

2006-09-20T20:47:00.000+03:00

luni, august 28, 2006

"Jumatate din vreme, nu pot sa traiesc fara sa te ating.In restul timpului, simt ca nu conteaza daca te mai vad sau nu vreodata. Nu este vorba de moralitate, ci despre cat poti duce. "

powered by ODEO

"Iulie 1936Exista tradari intr-un razboi care sunt marunte in comparatie cu tradarile noastre umane pe timp de pace. Noul amant ia obiceiurile celuilalt. Toate sunt sfaramate, dezvaluite intr-o noua lumina. Acest lucru este realizat prin fraze incordate sau tandre, desi inima este un organ al focului.O poveste de iubire nu este despre cei care isi pierd inima, ci despre cei care gasesc acea fiinta intristata pe care, cand o afli, trupul nu mai poate insela pe nimeni, nu mai are nici o masca - nici intelepciunea somnului, nici ritualul fasoanelor sociale. Este o mistuire a sinelui si a trecutului."Michael Ondaatje
Exista iubiri de carti si pelicule pe care nu le poti da nicicand uitarii si totusi pe care le poti iubi ca la inceput.M-am reintalnit azi cu una dintre ele.

postat de maria la 5:55:00 PM 4 replici

Doina lupului pocait

2006-09-20T20:45:00.000+03:00

duminică, august 27, 2006

Of, cat as vrea sa ma iubesti …
Dar stiu ca am defecte grele, grave.
Am ochii mari, neingeresti
Si dinspre gura imi atarna bale.

Si cat as vrea sa mi te dai …
Dar stiu ca n-o sa fie niciodata,
Ca prea ades, … of, Doamne, … vai !
Ti-am supt din rana sfartecata.

Si cat de mult mi te-as dori
Oita blanda ce ai fost odata,
Cand lup flamand si din pustiu
Visam la dulcea-ti beregata.

Dar mi-o doresc precum un prost,
Iubita mea, cu numele de Laika,
Caci din mioara ce ai fost
Ai intrupat o ditamai lupoaica.

Minunatie-i crupa ta, lupoaica
Si ochiul ti-e diavolesc de viu.
Arati precum naluca araboaica
Dansandu-si cantecu-n pustiu.

Te-as insoti, frumoasa mea nurlie,
Prinzandu-ti coada strans langa a mea
Si te-as iubi din greu intr-o campie
Nestingheriti de zgomote de cucuvea.

Si-as alerga si eu cu nara frematand
Si azvarlind piciorul la spinare
In marea turm-a celor ce vanand
Isi umplu pivinta cu zeci de-odoare.

Dar nu mai sunt ce-am fost odat’
Cand biruiam pe toti si toate
Si cand din pieptu-mi incordat
Tasneau rafale de sageate.

Ma infiori acum cum ma privesti
Din coltul pleoapelor tacut surii,
Cu ochii mari, profund neingeresti
Pandind hapsan pe-ai mei copii.

Lupoaica mea, iubeste-ma un strop.
Chiar daca-s orb, cu coada de hartie.
Am fost si eu candva un lup
Cu far’de frica zilelor ce or sa vie.

De m-ai iubi te-as invata la loc
Sa fii mioara dulce, grijulie si suava
Caci zilele ce-ti vin se duc la loc
Si-ti trebuie sa ai un suflet ......

Ca sa iti schimbe o potcoava.

postat de maria la 10:27:00 AM 10 replici

Manifest

2006-09-20T20:41:00.000+03:00

duminică, august 27, 2006

REGULI DE ADAPTARE LA CONTEMPORAN

Lumea e incatranita. Nu mai persista obiceiul de a fi primit cu paine si sare.

Prima intalnire este de imbratisare inspre a evalua forta fizica a celuilalt si de privire inspre beregata lui, decriptand zona de maxima vulnerabilitate.

Nu se mai intoarce celalalt obraz, nu se mai intind maini, ochi, urechi si suflete inspre ajutor si intelegere. Se intoarce doar mintea si cuvantul. Analiza rece, taioasa, judecata si actiune in beneficiul proriu. Legea selectiei naturale e din nou in vigoare. Lupul nu are mila, scrupule si obligatii morale. Are interese si filosofii reci de viata. Pe el l-au muscat altii bine de tot inainte, in frunte cu parintii sai care l-au exploatat si apoi aruncat orfan cu fundul gol in lume.Custile nu mai sunt calde, din lemn cu asternut de paie, sunt din otel si din beton armat. Geamurile sunt din ce in ce mai mici si cu din ce in ce mai multe gratii. Nu se mai convietuieste in familii, in comunitati, nu mai exista curte mare, in comun, cu gard scund imprejmuitor. Traim individual, in celule separate, in turnuri inalte cu zidul gros, ca niste ciuturi uitate pe fundul unor fantani adanci secatuite si parasite. Ne dam mainile orbeste pe-ntuneric, pe sub ape, uitand de aer si lumina.

Privirile dau lumina alba de neon. Mimica dulce e pasul N din strategia scufundarii tale de catre cel ce poate pasi calcand pe capul tau inspre « mai sus »-ul lui. Se catara oamenii pe tine, infig piolete si crampoane. Ascensiunea lor justifica totul. « Fiecare trebuie sa se catere pe cei dedesubtul lui ! » rasuna un glas.

Afinitatile sunt rezultate finite ale unor calcule mentale si nu ale unor miscari sufletesti. Fiecare din noi este tinta de incercat norocul pentru cei din jur. Daca esti slab te vor ciuguli corbii. Mame, strangeti-va copiii in brate. Tati, educati-va copilele. Copii, exista Omul negru, nu este doar un joc inofensiv. Prunci, ridicati-va in picioare, nu mai aveti timp de mers de-a busilea. Sugari, aliniati-va !

postat de maria la 7:56:00 AM 11 replici

Remember me

2006-09-20T18:36:00.000+03:00

sîmbătă, august 26, 2006

powered by ODEO

Aripa

2006-09-20T18:34:00.000+03:00

sîmbătă, august 26, 2006

Imi aripa sufletul bland in orange
Urmandu-si cararea departe-aproape,
Tanjind s-olareasca duios un melanj
Din vise si cioburi si dosuri de pleoape.

Imi aripa mintea sprea zarea aprinsa
Cersind indurare la ultimii nori,
Vaslind printre plopi-n potop de dorinte
Lovite de sfinti si de mici muritori.

Imi aripa trupul survol peste toamna
Survol peste ziduri, survol peste ploi,
Catand ca prin ceata sa vada lumina,
Lumina prea oarba ce-ntuneca-n noi.

Imi aripa aripa franta in brate
Si-mi lacrima dorul in capatul frant
Si-mi tanguie freamat de-o mie de soapte
Rugand dezlegare de-un singur cuvant.

26 august 2006

postat de maria la 7:15:00 PM 0 replici

Love you, Love you, Love you, Love you, Love you, Love you

2006-09-20T18:28:00.000+03:00

sîmbătă, august 26, 2006

postat de maria la 12:51:00 PM 6 replici

Zi de dedicatii

2006-09-20T18:19:00.000+03:00

sîmbătă, august 26, 2006

Si achuuuuum ...
de la mhineeeee ...
pentru Buddhaaaaa ...
dedichatzie pentru filhosofia lui de viatha care heste ...
si care il inherveazaaaa ...
si thureazaaaaaa ...
sa fhie primit ...
MILLENIUUUUUUUM !!!!

Mancha-ti-ash ...

CIOCOLATAAAAA !!!!!

:P

(Ti-am scris ceva si pe blogul tau)

:)

Asta, dedicatzia, e doar asa, din drag ...

:P

powered by ODEO

Varatecule, daca tot au venit zorii :) ... tot MILLENIUM si pentru tine ... ca sa nu fac discriminari ....

:P

CULOAREA DRAGOSTEI...

Picta-ti-as ...

:)

powered by ODEO

Pinguici .... uite, EPILOG. :)

powered by ODEO

Moonlight ... sper sa iti placa o INTAMPLARE SIMPLA ... }{

powered by ODEO

Anatropos, Omule ... ce ma fac eu cu tine, caci nu stiu ce gusturi ai ... ? IN TRATAT ar scrie ca ...

powered by ODEO

postat de maria la 8:26:00 AM 18 replici

What about nine millions ?

2006-09-20T18:18:00.000+03:00

vineri, august 25, 2006

I will die nine millions times ,
every day till the end of my life.

So ... don't count my dies ...

Who cares ...

I am very much alive, anyway.

:)

powered by ODEO

postat de maria la 11:23:00 PM 5 replici

Meditative mood

2006-09-20T18:08:00.000+03:00

joi, august 24, 2006

postat de maria la 10:29:00 PM 60 replici

Sevraj

2006-09-20T18:03:00.000+03:00

joi, august 24, 2006

Azi am vazut pentru prima oara un om cu etilism cronic.

SEVRAJUL.

Iar aici OMUL.

Asa cum arata el:

Tremur extraordinar.
Aproape ca nu se marginea doar la extremitati ci zguduia intreg corpul.
Agitatie teribila. Stare asemanatoare cu momentele maniacale.
Vorbit aproape de unul singur. Remediata la observatie.
Capacitate de a-si concentra atentia diminuata, insa suficienta pentru a sustine o conversatie eficienta, ancorata in real si o doza de ratiune.
Discernamant pastrat.
Pierderi nedepasite, dureri nerezolvate.Frica.Plans.
"ma intreb oare de ce mai traiesc eu ..."
Pierdut tata.
Pierdut sotie.
Pierdut copil.
Alte persoane din viata sa nu mai conteaza la fel de mult.
Posibil pierdere loc de munca.
Senzatie de pierdere a controlului propriei vieti.
Somatizari. Ulcer gastric.
Vise premonitorii.Treziri cu spaime.
Plans la vorba duioasa primita.

Si probabil multe altele, nesondate, negasite, nevazute ... mai mult intuite.

Va inchipuiti cum o fi sa traiesti in pielea lui ?

postat de maria la 2:58:00 PM 12 replici

Imi plac oamenii

2006-09-20T17:59:00.000+03:00

miercuri, august 23, 2006

Imi plac oamenii cu bun simt.
Imi plac oamenii modesti.
Imi plac oamenii cinstiti.
Imi plac oamenii care se asuma.
Imi plac oamenii care stiu cine sunt.
Imi plac oamenii care isi recunosc greselile.
Imi plac oamenii care pot spune simplu "Te iubesc", "Te rog" si "Imi cer iertare".
Imi plac oamenii care se simt bine in pielea lor.
Imi plac oamenii naturali.Imi plac oamenii optimisti.
Imi plac oamenii pasionati.
Imi plac oamenii calmi.
Imi plac oamenii sensibili.
Imi plac oamenii care stiu sa spuna povesti frumoase.
Imi plac oamenii inteligenti.
Imi plac oamenii culti.
Imi plac oamenii care au vesnic cate un ideal.
Imi plac oamenii care nu se dau batuti.
Imi plac oamenii care cred (in ei insisi, in oameni, in Dumnezeu).
Imi plac oamenii duiosi.
Imi plac oamenii sufletisti.
Imi plac oamenii cu simtul umorului.
Imi plac oamenii punctuali si de cuvant.
Imi plac oamenii in miscare care stiu prea bine ce vor si ce au de facut.
Imi plac oamenii cu tact pedagogic.
Imi plac oamenii diplomati care nu mint.
Imi plac oamenii corecti.Imi plac oamenii manierati.

Nu imi plac oamenii smecheri.
Nu imi plac oamenii care se dau altceva decat sunt.
Nu imi plac oamenii fricosi.
Nu imi plac oamenii laudarosi.
Nu imi plac oamenii ingamfati.
Nu imi plac oamenii mincinosi.
Nu imi plac oamenii care vor sa domine.
Nu imi plac oamenii ipocriti.
Nu imi plac oamenii care vesnic isi plang de mila.
Nu imi plac oamenii pur cerebrali.
Nu imi plac oamenii comozi.
Nu imi plac oamenii lenesi.
Nu imi plac oamenii care amana.
Nu imi plac oamenii vesnic indecisi.
Nu imi plac oamenii diplomati care mint.
Nu imi plac oamenii hapsani.
Nu imi plac oamenii brutali.
Nu imi plac oamenii fara de cuvant.
Nu imi plac oamenii diletanti, amatoristi.
Nu imi plac oamenii negativisti.
Nu imi plac oamenii paraziti.
Nu imi plac oamenii pesimisti.
Nu imi plac oamenii care dau din colt in colt.
Nu imi plac oamenii care nu au morala si scrupule.
Nu imi plac oamenii exploatatori.
Nu imi plac oamenii mocaiti.
Nu imi plac oamenii care se vaicaresc si ofteaza vesnic si din orice.
Nu imi plac oamenii mercantili.
Nu imi plac oamenii beti.
Nu imi plac oamenii rigizi.
Nu imi plac oamenii inchistati.
Nu imi plac oamenii mandri.
Nu imi plac oamenii prosti care se simt destepti.
Nu imi plac oamenii care barfesc.

Sfarsitul episodului 1

postat de maria la 6:08:00 PM 29 replici

211

2006-09-20T17:58:00.000+03:00

miercuri, august 23, 2006

Ce masuri trebuie sa ia conducatorul pentru a trece de pe banda intai pe banda a treia, in vederea schimbarii directiei de mers spre stanga ?

a) se asigura din spate, semnalizeaza si manevreaza autovehiculul, succesiv, de pe banda intai, pe a doua si apoi pe a treia;
b) trece de pe o banda pe alta, semnalizand continuu;
c) continua mersul inainte, daca trecerea de pe o banda pe alta nu s-a efectuat cu cel putin 100 m inainte de intersectie;

: P

postat de maria la 1:59:00 PM 51 replici

Ochii fosforici

2006-09-20T17:53:00.000+03:00

marţi, august 22, 2006

Cine a citit proza fantastica de Cezar Petrescu stie ce spun ...

Click pe ochiul drept ;)

postat de maria la 5:12:00 PM 20 replici

Exorcizare

2006-09-20T17:50:00.000+03:00

luni, august 21, 2006

Purificare cu Bach, Concertul Brandenburgic nr. 3. (prima miscare)

powered by ODEO

postat de maria la 5:36:00 PM 11 replici

Moment de liniste

2006-09-20T17:48:00.000+03:00

luni, august 21, 2006

Azi e un alt fel de zi.Azi am o moarte in preajma.

Am un batranel care ma intampina zilnic si se uita de jos in sus la mine, ca la o mamica, si imi povesteste de-ale lui, de una, de alta. Se lumineaza zilnic cand ma vede. Azi iar a venit la mine: "Stiti, am un mare necaz. Mi-a murit o fata ... 50 de ani." Nu am putut decat sa il tin putin in brate pana cand a simtit ca e ok sa se desprinda si sa bolmojesc cateva cuvinte de incurajare. Stiu din auzite ca cea mai mare durere este sa iti moara copilul. Iar cand asta se intampla la o varsta la care tu insuti te pregatesti de trecere, trebuie sa fie cutremurator. Nu stiu ce as putea scrie azi pe aici. Oricum voi vorbi, dar nu de clatite si pisici. Cert e ca moartea e un personaj care traieste printre noi si nu stii cand se uneste cu vreo unul din noi.

Dumnezeu sa o ierte !

Nu am ce sa alatur azi aici ceva mai potrivit decat o dezbatere pe tema vietii si a sensului ei, a modului in care traim si ne percepem existenta, dezbatere desfasurata pe marginea unei mese rotunde la care au stat asezati un psiholog, un preot si auditoriul. Nu stiu daca veti avea vreunul rabdare sa ascultati pana la capat. E vorba de aproape doua ore. Sa aveti grija de voi.

Pisica

2006-09-20T17:44:00.000+03:00

duminică, august 20, 2006

Acest post este adresat in mod exclusiv Danei, pentru ca m-a provocat, "insultandu-mi" lenjeria si amestecandu-mi-o cu pisici.
:P
No other comments.
It would be a dangerous thing to do.

postat de maria la 6:29:00 PM 13 replici

Post de dat cu firma-n cap

2006-09-20T17:41:00.000+03:00

duminică, august 20, 2006

Nu m-am putut abtine. Pur si simplu.
Visez de ceva mult timp o lenjerie de pat in culori incandescente si solare.
Visez de ceva mult timp o lenjerie de pat cu niste ideograme.
Visez de ceva timp o lenjerie de atlas.
Iat-o. Am gasit-o . Am cumparat-o. E a mea. E A MEA. :)))))))
Nu stiu cine a conceput-o exact pe gustul meu, dar asta e semn ca exista oameni cu fixuri asemanatoare. Oricum, le raman vesnic recunoascatoare.
Bineinteles ca am innebuit si am scanat poza si am afisat-o. La mine indeplinirea viselor are ceva de a face cu atingerea pragului nebuniei. Exista si nebunie din fericire, BTW.
Acum imi asum riscul de a fi numita "ciudata care isi afiseaza lenjeria pe blog". Ma rog, nu ma vor numi asa doar cei care inteleg ca acest post este un strigat de victorie facut public pentru ca nu mai incapea in mine. In rest ... stiu ca vor vui ziarele. O sa fiu fugarita cu ploaie de pietre, o sa dezgust comisia de evaluare a calitatii blogurilor, o sa fiu hulita de comunitatea oamenilor sobri si cu capul pe umeri, o sa fiu parasita, o sa fiu evitata, o sa fiu stigmatizata ... o sa ...
O SA AM LENJERIE CUM AM VISAT DE O VIATA :)

Sa aveti parte de indeplinirea viselor voastre. :)

Maria

:)

postat de maria la 1:38:00 PM 64 replici

Azi

2006-09-20T17:40:00.000+03:00

sîmbătă, august 19, 2006

Azi am zambit de doua ori. Zambet de ala, atarnat pe dupa spranceana stanga si cu ochii mijiti si sclipiciosi.
Saru'mana. :)
Mi-a priit.

Azi l-am asteptat pe Buddha, sa vina sa impartim manifestele. Manifestele pentru educarea toporenilor ce nu stiu sa-si starneasca femeile cumsecade. N-a venit.
Sarumana. :)
Nu aveam nici un chef sa ma vad cu neanderthalienii.

Azi mai am 10 ore de viata. Zi lumina.
Saru'mana :)
E clar ca cel putin un ceas rau inca ma paste.

Azi am de facut chestionare. Multe. Sute. Mii. Sa iau examenul. C-as zice ...
Saru'mana :)
Aviz blondelor si politailor.

Azi ...
Saru'mana :)
Gata.

postat de maria la 9:24:00 AM 30 replici

***

2006-09-20T17:38:00.000+03:00

vineri, august 18, 2006

powered by ODEO

Tigara se arde de la sine pe marginea scrumierei raspandind un fir alburiu in semiintuneric, fir ce se intortocheaza lenes, in carlionti molatici. Se infiltreaza lent in lumina albastra ca amantii de mai mult de-o noapte ce-si dau iubiri nebanuite si neinchipuite in umbra paravanelor din bambus impletit. Un gest ii curma reveria, trasand dare de fum bezmetic subtiat si prafuind cu scrum fata de masa usor uzata, martora a catorva rugaminti de eros inflacarat si juraminte ieftine uitate de a doua zi. Capatul incandescent pluteste prin aer , descriind un arc de cerc plin si domestic - semn ca posesoarea e o dama ce stapaneste arta rotunjimilor si a rostogolirilor – si se opreste culminand cu o scanteiere generata de felatia hapsana de la celalalt pol. Cercuri mici , cetos catifelate se ridica cu lentoarea si moliciunea diminetii de dinainte de cafea, asezandu-se cuminti in universuri paralele. O mana de femeie cu pielea calda emanand un parfum exotic mangaie o firmitura invizibila de pe fata de masa, zabovind de-aiurea, cautand parca o senzatie pierduta in ceva ce amintea de textura acesteia. O cautare discreta printre amintiri pierdute, aninate intre asocieri tactile ciudate si brusc regasite accidental. Privirea i-e agatata, undeva, dincolo de pervazul pe care s-au asternut micile cercuri de fum. Si noi cerculete de fum innoada pervazul. Iar mana urmeaza vreun gand sau vreo amintire privata, mototolind intre degete un servetel nevinovat, caruia ii cere apoi iertare in mod disperat, netezindu-i cutele, ca intr-o incercare rapida de a ascunde un adulter comis in chip nejustificat.

" -Mademoiselle, voulez vous danser ?"

postat de maria la 9:51:00 PM 2 replici

Lupul

2006-09-20T17:35:00.000+03:00

vineri, august 18, 2006

In viata fiecaruia dintre noi salasluieste sau macar apare in mod inevitabil cate un lup. Ferice de cel pe care lupul il viziteaza doar ocazional ...

Lupul este, dupa cum se stie, o specie. Animal - umana. In traducere libera si cat se poate de adaptat la uman, lupul este "omul negru". Cel despre care cantam cand eram copii (cu o seninatate care si acum imi trezeste semne mari de intrebare despre cat de infinita poate fi naivitatea copilariei ) "este ora zece, ... omul negru n-a venit ...". Nu am uitat felul in care deja intonatia cantecelului de schimba, ascutindu-se si cadentandu-se imediat ce glasuiam versul care anunta fatidica ora in care omul negru a venit. Pe undeva , asta inseamna totusi ca si in inocenta copilariei cuprindeam cu totii grozavia faptului de a da nas in nas cu omul negru.

Nu stiu daca scapa cineva in viata de omul negru. Este o fatalitate care te inghesuie la un moment dat fara scapare in coltul de viata in care te-a prins.

Omul negru. Il si vad lingandu-se pe degete, savurand in ascuns gustul promitator al muscaturii din beregata ta, ranjind larg un zambet sinistru si diabolic menit sa-ti distraga atentia de la toate balele scurse abundent din salivarea dupa carnea ta frageda. Omul negru are ochi foarte interesanti care ori privesc miseleste intr-o parte din teama ca o nefinalizata desavarsire a propriei fiinte i-ar da in vileag prin ochi intentiile vampiriste, ori te priveste direct si fix, ancorandu-si ochii in orbitele tale, intr-o incercare perfida de a te convinge de "bunele sale intentii". Omul negru nu are unghii. Acesta este un semn distinctiv foarte important. Omul negru nu este om de forta, nu este stilul leu, agil si puternic care sa aiba complexul superioritatii asupra fiintei tale si care sa-si traiasca linistit si relaxat existenta pana in exact momentul in care il fulgera gandul sa te distruga. Omul negru este lupul, de cele mai multe ori un pic mic si jigarit, uneori cu coada intre picioare, care dintr-o atenta evaluare asupra capacitatilor tale isi recunoaste inferioritatea si ca atare nu-si permite sa nu se consume, sa nu topaie pe varfuri pe la colturi, absorbindu-ti cu ochii miscarile, intentiile, slabiciunile, spre a sti ce tactica de invaluire trebuie aplicata, cum si mai ales cand. Omul lup este strateg, concepe planuri, macina informatie, imagineaza posibile raspunsuri, si de aici variantele a, b, c, sau n ale planului sau in functie de mutarea ta. Lucru ce se soldeaza cu roaderea unghiilor pana in carne. Omul negru e om de consum interior atunci cand isi propune sugrumarea ta. Nu are forta si indemanare directa, insa are obiectiv clar si perfectiune subterana diabolica in punerea in fapt a zugravelilor sale interioare. Omul negru este intotdeauna extremist in infatisarea ce ne-o propune. Fie jigarit, vai mama lui, menit sa iti inspire mila si sa iti adoarma orice fir de vigilenta, caci un astfel de sarman numai periculos nu poate fi ...fie etaland pedant un rafinament vestimentar menit sa te adoarma intr-un alt fel, prin caderea intr-o stare de fascinatie aparuta in prezenta sa. Omul negru este om de aparente. Un mers bleg adus de spate poate deveni oricand un pas in fuga cu coloana vibrand cand situatia o cere. Vorba lupului este nerelevanta adesea. E om de fapta si nu de vorba. Vorbele te pot incanta in timp ce te impovareaza si te incovoaie trupeste. Cea mai de lup vorba care mi s-a spus am primit-o la servici, napadita fiind de sarcini, oboseala si lipsa de timp si cersind echitate si indurare. Mi s-a raspuns lupeste: "esti omul in care am cea mai mare incredere, esti cea mai priceputa, stii sa le faci pe toate, nu ma pot baza pe altcineva. Restul vad doar cate o bucatica, tu ai o viziune de ansamblu". E musai sa precizez ca ceilalti erau remunerati la fel, aveau mai mult timp liber si mai putin stres. Asta pentru ca erau mai limitati, mai nepriceputi, mai de neincredere. Saracutii. Mititeii. Am inchis paranteza. Cert e ca lupul incearca sa iti inchida gura, fortandu-te ca in numele unui adevar frumos si al unei recunoasteri a valorii proprii pe care el nu ti-o contesta, sa tragi la jug, sa suferi si sa te sacrifici.

Din punct de vedere statistic, prevalenta lupilor in populatia generala e situata pe undeva pe la 15%, fara diferente semnificative intre barbati si femei. Restul procentului e ocupat de alte cateva feluri de lighioane: lei, ursi, hamsteri, gandaci, rechini, broaste, pauni, etc. si cativa, destul de putini oameni. Cam 30 %. Lupenia se transmite familial, putin ereditar dar mult prin instruire. Copiii lupi se simt de mici, au siretenie, histrionism si predilectie spre furtisaguri, iar la adolescenta le ies toate maselile mai repede. Primele partide de vanatoare sunt cele in care isi urmeaza parintii, dar rapid, reusesc sa se adapteze si sa vaneze destul de eficient si pe cont propriu. Dupa acest moment relatiile cu parintii raman cordiale doar cand au obiective comune. In rest, dupa parasirea cuibului se mananca lup cu lup, indiferent de legaturile de specie si de sange. Sunt solitari si egoisti si doar obiectivele comune din care pot trage foloase proprii considerabile ii convertesc in fiinte cu spirit de solidaritate si respect de mama si de tata.

Atat despre lupi.

Sa ne auzim om cu om.

postat de maria la 7:59:00 AM 62 replici

Standarde

2006-09-20T17:34:00.000+03:00

joi, august 17, 2006

"Traim dupa niste standarde bine definite ?" ma intreba Buddha. (Salutare Buddha ! :))

Eu as zice ca da, traim dupa niste standarde. Cat de definite sunt ele in universul fiecaruia nu mai stiu. Dar stiu ca exista cu siguranta la majoritatea dintre noi. Unii dintre noi le purtam cu sine chiar fara sa stim ca o facem. De acolo apar impacarile si dizarmoniile interioare ale existentei noastre. Din potrivirea realitatii cu standardul interior. Cu cat te apropii in mod real mai mult de o suma de asteptari pe care le ai privind calitatea si culoarea vietii tale, cu atat devii mai impacat si mai echilibrat. Reciproc, cu cat te departezi de la ceea ce astepti si nu ai sau nu obtii, cu atat esti in pericol de dezechilibrare. Asta la modul general. Asa cred eu ca stau lucrurile.

In mod particular, da, am standarde. Formate inca de mult timp. Si procesul inca continua. Probabil au inceput sa se formeze inca din copilarie, de cand orice influenta exterioara ne croieste un drum de urmat pe parcursul vietii. Eu am standarde legate de mine ( de modul in care ma multumesc pe mine si pe cei din jur), legate de mediul in care exist (de oamenii, locurile si de obiectele care ma inconjoara), legate de profesie, de familie, de tot. Nu zic ca nu e si riscant daca ajungi sa traiesti rigid dupa niste standarde de neatins, dar o doza de echilibru o am caci stiu ca orice visez se poate indeplini. In timp. Cu rabdare. Cu efort uneori. Si ... important , cu un pic de vointa divina. Cu alte cuvinte, nu visez cai verzi pe pereti. Caii mei vor fi palpabili candva. Pe o parte i-am "procurat" deja. Ma rog ... imi mai lipsesc cativa din herghelie, dar vor veni si aceia. Asta despre standarde.

Cat priveste normalitatea. E un concept a carui definitie si dimensiune imi cam variaza in ultima vreme. Semn de schimbare. Deci nu zac in impietrire ... semn bun, as spune. Mi-as asuma un gen de normalitate in care 1. nu aduc prejudicii celor din jur si 2. gasesc linia de echilibru cu mine insami. Iar aici perimetrul poate fi destul e larg. Si flexibil. Important de precizat: ma consider normala. Ma rog, nu stiu daca e si adevarat. Dar pentru echilibrul meu interior este destul de suficient ce cred eu. Iar din jur nu am primit plangeri. Deocamdata. Doar Dana m-a "apostrofat" pentru falfaielile mele :P. (Salutari Dana:)).

Despre schimbare ... nu zic NU. Insa sa intruneasca niste conditii: sa fie inspre bine si sa dispuna de timpul in care se poate produce in mod armonios si in ritmul natural. Recunosc ca este nevoie de schimbari. Flexibilitatea ajuta la supravietuire ca si echilibrul. De fapt echilibrul nu poate exista in absenta flexibilitatii. Iar echilibrarea umana perfecta (cea care sa nu mai aiba nevoie de flexibilitate) mi-e greu sa o concep. Nici macar nu pot intui daca inseamna impietrire (moarte) sau indumnezeire. Si nici nu vreau sa ma gandesc. Atat.

postat de maria la 1:31:00 PM 14 replici

Azi nu am nici o grija

2006-09-20T17:33:00.000+03:00

miercuri, august 16, 2006

Uite ca am ajuns sa o recunosc. Azi nu am nici o grija. E ca si cum ai zice ca ti se falfaie. Iaca, mi se falfaie. Micile stresuri (transpiratii, stupizenii, cumintenii gratuite, replica "azi i-am dat lui Lica doua pulpe", batut soare in cap si imbecili la cap) sunt oricum inerente. Dar ... don't bother, the last five yesterday were worse, tomorrow it will be the same. Iar azi e miercuri. Post cu biscuiti ordinari dar buni pana la respectabila ora prezenta 14:37. Dupa care inca un pic de ruga sa se termine programul pentru care esti platit cu chiu cu vai. Si apoi ... si apoi ... socializarea cu corpurile umane imbibate cu caldura din aftobuz ... dupa care libertate deplina si stresuri doar autogenerate. Ganduri de doi lei ... ma rog ... relaxarea are ceva de doi lei in ea, privita de la inaltimea tipului A, mereu pe drumuri, cu foi in mana, rasucite, rastalmacite, reevaluate si reconditionate. (Ma rog, o insiruire de ra-uri si re-uri). Ganduri de genul "e prima oara cand port cerceii roz", "ar trebui sa ma spal pe cap", "wow, ce tatuaj fain, ce-ar fi sa-mi fac un tatuaj ? ... sunt nebuna ...? My God " etc. Gesturile ... si ele scapate de sub control ... rasuciri interminabile de suvite in jurul degetelor ... mai o gura cascata de somn, uitand sa fac ca indienii ... mai un pas impiedicat amenintand in joaca varful nasului cu ruptul capului ... my God ... cata libertate pluteste in ziua asta ... Visez. Ceva muzici bune ... si neaparat o baie increzuta de i-ar face invidiosi si pe rechini. Betigase parfumate, chestii ... vreo carte mofturoasa, sa am ce povesti epatandu-i pe ceilalti stresati. Azi mi-e bine tare cu mine. Cred ca am sa ma scot chiar si la o inghetata. Si-am sa ma tin de mana. Maine ? Era o vorba : "cine vorbeste de maine? " Maine o sa redevin un om usor stresat, proaspat spalat, educat, rabdator, diplomat, empatic, simpatic ... Gata cu libertatea.

postat de maria la 2:42:00 PM 30 replici

Pentru voi

2006-09-20T17:29:00.000+03:00

marţi, august 15, 2006

powered by ODEO

Ca sa fie tacamul complet in birtul meu de Rahova ...
Pentru asta seara ...
dedicatie pentru toti oamenii de suflet ...

Om mai avea niste betii ...
Om mai iubi niste copii ...
Om matura un praf de stele ...

Ne-om reprosa ca n-am luat totul de la viata ...
Si nu i-am dat cat am fi vrut ...

SA AVETI SUFLET ...
SI SA VA IUBITI

:)

postat de maria la 8:49:00 PM 6 replici

Champagne

2006-09-20T17:25:00.000+03:00

marţi, august 15, 2006

Sa ciocnim si sa traim cu totii, chiar daca am fost atentionati ca sarbatorim "gresit".
Sarbatorim ziua de azi. :)

postat de maria la 3:09:00 PM 46 replici

Adormirea Maicii Domnului

2006-09-20T17:24:00.000+03:00

marţi, august 15, 2006

Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca cunoscuta si cinstita de Sfanta Biserica, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Este o sarbatoare pregatita, precum se stie, printr-un post de doua saptamani. In Sfanta Scriptura, nu aflam nimic despre moartea Maicii Domnului. In schimb, cantarile si imnele de la Vecernia si Utrenia sarbatorii ne vestesc adevarata traditie a Bisericii in aceasta privinta.

TRADITII:

• In partile Moldovei Sfanta Maria Mare (15 august) era considerata "a mortilor" fiind pomeniti toti ce au numele pornind de la cel al Preacuratei si doar la Sfanta Maria Mica (8 septembrie) erau serbati cei vii cu asemenea nume.
• Sarbatoarea Sf. Marii este si ea un hotar: acum se aduna ultimele plante de leac, putem afla cum va fi toamna ce se apropie. Este un alt moment important al calendarului viticol, ziua in care se tocmesc pandarii pentru vii si in care se leaga ciocul pasarilor pentru a nu prada strugurii. De asemenea se oferea din nou ofranda din noua poama.
• Se impart struguri si prune pentru sufletul mortilor (Tudor Pamfile)
• Obiceiul vestimentar care obliga barbatul sa poarte caciula intre Santamarie si Sangiroz era respectat pretutindeni.
• Intre Santa Marii se seamana graul (Ioan Pop Reteganul)
• La Sfanta Marie Mare se culeg flori si se pun la icoana Preacuratei; acestea apoi sunt bune de leac
• Daca infloresc trandafirii pe la Sfanta Maria, toamna va fi lunga (Artur Gorovei)

postat de maria la 10:06:00 AM 27 replici

Pentru Dana

2006-09-20T17:21:00.000+03:00

luni, august 14, 2006

A venit Toamna .
:)

postat de maria la 8:46:00 PM 7 replici

Tonn

2006-09-20T17:20:00.000+03:00

duminică, august 13, 2006

postat de maria la 11:42:30 PM 1 replici

ONE

2006-09-20T17:19:00.000+03:00

duminică, august 13, 2006

postat de maria la 11:41:23 PM 2 replici

It's about

2006-09-20T17:11:00.000+03:00

sîmbătă, august 12, 2006

... being able to fly ...

... dying nine times ...

powered by ODEO

Auriu de august

2006-09-19T22:07:00.000+03:00

sîmbătă, august 12, 2006

Ma trezesc cu zgomot de pleoapa speriata.

Valul bate in tarm intr-o lumina aurie chemandu-si la sine toate meduzele.

“… Ma cheama ….”, fosneste un gand in mine.

Mozaicuri de sclipiri palpaie in liniste chemand senzual verdele marii asupra.

Lumina mai calda n-a fost niciodat’ in vreo noapte.

Stelele stau drept gata sa cada iar luna-i rotunda de parca e grea.

Aerul cald si catifelat se incolaceste tacut prin toate cotloanele, cucerindu-le tandru.

Aer de suflet.

E noaptea meduzelor si a lunaticilor din dragoste.

Minunea se’ntampla cam o data la trei sute de ani. Atunci se poate desface marea spre a-ti ingemana sufletul, caci, undeva, departe, printre secole si civilizatii, sau poate mai aproape, se spune ca exista un suflet identic.
E sansa sufletelor pierdute de a se regasi cu ajutorul rugii si puterii marii.

***

Marea isi cunoaste toate meduzele. Le zvarle spre tarm spre a le primi inapoi in brate-i cu miros de uscat si de lume noua si straina.
O singura meduza se pierde.

O data la trei sute de ani.

Iar marea o vrea inapoi. Reda-i meduza marii, reda-i meduzei marea si Marea va scotoci indatorata de la facerea lumii, printre secole, imparatii, regate si ti-l va da.

Sufletul tau.

Identic.

***

“Sufletul meu…”

“Identic”

soptesc …

si pasul se moaie alene prelingandu-se lin in nisip.

***

“Gasiti-ma suflete, gasiti-ma repede, mai sunt doar trei ceasuri … iar marea va va face pereche pe veci, in zgomot de clopot si aer de suflet.”

postat de maria la 10:05:00 AM 10 replici

Pentru ICS

2006-09-19T21:59:00.000+03:00

vineri, iulie 28, 2006

"De cate ori nu imi merge ceva, ma gandesc exact la copilarie asa cum ai spus tu, cred ca e singura perioada cand fericirea e deplina si e "cauzata" de cele mai banale lucruri, cred ca astea sunt realele ADEVARURI de care DEPINDE totul."

Nu pot sa imi scot cuvintele lui ICS din minte. Si nu pot sa plec altfel pana cand nu platesc 'tributul' unei eliberari de sub puterea acestor cuvinte. "Ce face din el un personaj atat de interesant ?" - poate ar intreba unii ... Nu am sa va spun. Simtiti voi, cei care va intrebati, mai mult.

ICS, cu tine vorbesc acum. Asculta-ma.

Exista niste momente cand copilului ii este dat sa fie cu parintii sai,
cand copilului ii este dat sa creasca in casa lui, cu parintii lui,
cand copilului ii este dat sa primeasca suflet de la parintii lui,
cand copilului ii este dat sa primeasca dragoste de la parintii lui,
cand copilului ii este dat sa primeasca privire si imbratisare, ostoire si intelegere de la parintii lui,
cand copilului ii este dat sa primeasca timp, ascultare si povata de la parintii lui.

Si mai este un timp, foarte important, cand copilului ii este dat sa primeasca povesti de la parintii lui. Povesti la gura sobei. Povesti in bratele mamei. Povesti pe genunchii tatalui. Povesti de la bunici, unchi si matuse. Insa ii este dat sa primeasca povesti. Acele momente vor ramane pentru tot restul vietii izvorul imaginii unei lumi unice, armonioase, in care basmele pot deveni lume reala si triumful binelui este posibil de infaptuit fara de-ndoiala. Dragostea adevarata din viata de adult si bagajul de lumi magice din copilarie raman pentru restul vietii motorul si sursa de bine, de impacare, de fericire si de continuitate pana la batranete.

Eu nu stiu daca pot face mai mult pentru tine, insa o imbratisare ca pentru un copil, si un tinut cu capul pe genunchi si o poveste pot sa ti le dau. Sa ai rezerva pentru vremuri grele. Intoarce-te un pic in timp, ia-ti sufletul de-atunci si ochisorii si urechiutele ... si-asculta ... :

A fost odata ...
... intr-un sat de la munte ...

De plecare

2006-09-19T21:57:00.000+03:00

vineri, iulie 28, 2006

Incep sa ma pregatesc de plecare.

Multumesc celor care au lasat o parte din gandurile lor aici.

Sa aveti vieti frumoase si suflet curat.

:)

postat de maria la 1:09:00 PM 47 replici

"Daca dragoste nu e, nimic nu e" ?

2006-09-19T21:56:00.000+03:00

joi, iulie 27, 2006

"[...] asadar,credeti ca iubirea e totul? credeti ca este cel mai frumos lucru in viata sau exista mult prea multe lucruri rele in realitatea zilnica ce te fac sa uiti de asta? E vesnica, e pentru totdeauna sau sunt doar cuvinte frumoase rupte din basme? E iubirea TOTUL?
[...] am multe citate pe tema asta, parca vreau ceva mai mult, nu stiu...ce vreau sa imi raspundeti, mai bine zis nu stiu ce vreau sa aud, parca nu imi mai e suficient un "daca dragoste nu e...", pentru ca si eu cred asta cu tot sufletul, dar acum universul meu e cam daramat si e greu sa mai reconstruiesc ceva, pentru ca e prea dureros, prea multe sentimente, amintiri, sperante, dorinte, ganduri, idealuri blocate sub mormane de praf si cioburi."

postat de maria la 9:28:00 PM 17 replici

Maria

Oooops

Cadou

Ritual cat

Sanafir

Vama ... (?)

44

Perspective

Jivina

Le Mont Saint Michel

Vorbeste-ne despre invatatura

Focul

Azi e joi ? :)

Bine

Don't worry, be hapy ! :)))

A fi ceea ce esti

Lucia

Cu-cu-ru-cu-cu

Transcedental Meditation

Expose yourself to art

Stari

De-ale LOR ...

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Nc5

Editie aniversara

Singing in the rain (4)

Singing in the rain (3)

Singing in the rain (2)

Singing in the rain (1)

Mexicanofilie

4X4

Imbratisare ?

TU

"Educatie"

M-am indragostit, iubirea mea

Que sera, sera

Creti-criti-nici "veni-vidi-vici"

Ia-ma de brat ...

L'amour

Pentru ochi si suflet

Ultima statie

Imagini de poveste

:))

Culoare

Sonata lunii

*Somnicios*

Autumnale

I've not failed

Gata !

.

Nu-mi plac cimitirele

Rosii

Poneiul lui O'Malley

Ambition

Cel far' de ochi

Eu ...

Cerul rosu

Uite, sufletul meu

Agni Partene

Uite, CINEVA-ule

File de coma din "jurnal"

Aparente

Treceri

Mockingbird ;)

Bad look

Pictura ecvestra

Lolec

Toamna mea

A venit Toamna

Reintalnire

Doina lupului pocait

Manifest

Remember me

Aripa

Love you, Love you, Love you, Love you, Love you, Love you

Zi de dedicatii

What about nine millions ?

Meditative mood

Sevraj

Imi plac oamenii

211

Somnicios